De ce Marea Britanie are de zeci de ani facturi mari la energie?

Intr-un an de crestere a facturilor de energie electrica si de temeri de pene de curent, energia a devenit subiectul unui joc amar de vina.

Lumea se afla in stransoarea unei crize energetice globale, puternic exacerbata de razboiul din Ucraina si de presiunea care a impus aprovizionarea cu gaz, o resursa majora.

Dar costurile cu energia de uz casnic sunt mai mari in Marea Britanie decat aproape oriunde altundeva in Europa. Cum s-a ajuns la asta?

Privind inapoi la zeci de ani de decizii politice, fosti ministri ai energiei si experti din industrie au spus unde cred ca s-au facut unele greseli.

Dependenta de gaze

De zeci de ani, guvernele Marii Britanii au pariat pe gaz pentru a mentine luminile aprinse si casele noastre calde.

Apetitul nostru a crescut in anii 1990, cand o frenezie a combustibililor fosili in Marea Nordului a declansat ceea ce a fost supranumit „dash for gaz”. Pe masura ce acea cursa a incetinit, Marea Britanie a devenit un importator net de gaze in 2004 si se bazeaza pe aprovizionarea din tari prietene precum Norvegia.

Adam Bell, care a fost seful strategiei energetice guvernamentale pana anul trecut, a spus ca exista o presupunere ca livrarile globale de gaze „vor fi intotdeauna profunde”.

Dl Bell a spus ca guvernul „nu se gandeste la potentiale scenarii negative”, lasand Marea Britanie vulnerabila la cresterea stratosferica a preturilor la gaze din acest an.

A vazut cineva asta venind mai devreme? Brian Wilson, care a fost ministru al energiei in guvernul laburist al lui Tony Blair din 2001 pana in 2003, sustine ca a facut-o.

Dl Wilson si-a amintit de o previziune atragatoare care „mi-a ramas mereu in minte”, o proiectie a dependentei aproape totale de importurile de gaze din Rusia. Desi nu s-a intamplat niciodata, a deveni puternic dependent de gaz „a fost ceva ce nu mi s-a parut o idee grozava”, a spus el.

Nici regulatorul de energie, Ofgem, nu a crezut asa. In 2009, Ofgem a produs un raport nelinistitor, care a semnalat dependenta de importurile de gaze ca un risc cheie pentru securitatea energetica.

Fondatorul Stag Energy, George Grant, a avut o idee de a atenua acest risc. A implicat forarea in pesteri de sare de sub Bazinul Marii Irlandei de Est pentru a construi un depozit de gaz pentru o zi ploioasa.

Ministrii au fost initial entuziasmati de Proiectul Gateway si permisul de planificare a fost acordat in 2008. Apoi a lovit criza financiara, sufocand investitiile.

In timp ce domnul Grant a continuat sa argumenteze pentru Gateway, guvernul lui David Cameron a simtit ca „nu a fost nevoie sa intervina pentru a sprijini mai multa stocare de gaz”.

Fara sprijinul statului, proiectul sau a fost scufundat. Apoi guvernul a mers si mai departe, excluzand orice subventii publice pentru stocarea gazelor. Nu a insemnat niciun fel de ajutor de stat pentru Rough, cea mai mare unitate de stocare a gazelor din Marea Britanie, care nu si-a putut permite modernizari de inginerie si a fost suspendata in 2017.

Politica fara subventii a fost „absolut” miop, a spus dl Grant, in special pentru ca guvernul l-a intrebat de atunci despre posibilitatea de a revigora Gateway si a facut forta pentru redeschiderea lui Rough.

Daca am fi investit mai devreme in stocarea gazelor, „am fi fost mult mai protejati in aceasta iarna”, a spus Charles Hendry, fost ministru conservator al energiei.

Alegerea de a nu avea consecinte asupra securitatii energetice a Marii Britanii, asa cum a facut in industria nucleara.

Dezamagitorii nucleari

In anii 1990, energia nucleara a generat aproximativ 25% din energia electrica a Regatului Unit. De atunci, industria a fost in declin, aproape jumatate din capacitatea nucleara actuala a Regatului Unit urmand sa fie retrasa pana in 2025.

Notoriu de costisitoare si de complex de construit, proiectele nucleare au fost dezvaluite ca niste mingi de fotbal radioactive de generatii de politicieni.

„Voi diagnostica problema”, a spus fostul premier Boris Johnson, anuntand finantarea de stat pentru o noua centrala nucleara la inceputul acestui an. „Se numeste miopie”.

El a spus ca vinovatii sunt laburistii si liberal-democratii, al caror fost lider Nick Clegg a snobat nuclearul intr-un „video celebru” din 2010.

Doisprezece ani mai tarziu, unii ar sustine ca Regatul Unit ar putea face cu o noua centrala nucleara sau doua.

Subtitrare media,

Boris Johnson a promis 700 de milioane de lire sterline pentru o noua centrala nucleara la inceputul acestui an

Liberal-democratii s-au opus de multa vreme energiei atomice, pana in 2010, cand au intrat intr-un guvern de coalitie cu conservatorii si au convenit ca noi proiecte nucleare ar putea continua, cu conditia sa nu ia bani publici.

Chris Huhne a fost secretar pentru energie in primii doi ani ai guvernului de coalitie. In acel moment, a spus el, industria „spunea ca nu avem nevoie de subventii publice”.

„Am facut tot ce ne-a cerut industria nucleara la momentul in care ne-a cerut”, a spus domnul Huhne.

Aceasta a inclus introducerea contractelor pentru diferenta (CfD), o garantie de pret pentru generatorii nucleari si alti generatori de energie cu emisii scazute de carbon. Nici atunci, industria nu a reusit sa atraga suficiente investitii si mai multe proiecte nucleare au esuat.

Lipsa subventiilor publice „a facut foarte dificila asigurarea de noi centrale nucleare”, a spus dl Hendry, care a servit si in guvernul de coalitie. Indepartarea de la nuclear in urma dezastrului de la Fukushima din 2011 nu poate ajuta nici deciziile luate de guvernele anterioare.

La fel ca si democratii liberali, laburistii au fost sceptici cu privire la energia nucleara din opozitie inainte de a se intoarce in functie.

Totusi, unele voci laburiste din guvern „au fost furioase antinucleare”, a spus domnul Wilson, fostul ministru al energiei al partidului. Nu au fost facute propuneri nucleare pana in 2005, cand premierul de atunci Tony Blair a declarat ca „faptele s-au schimbat”.

„Si-a luat timpul pentru asta”, a spus domnul Wilson.

Totusi, banii nu se opresc doar cu Muncii. Privatizarea pietei de energie – inceputa de prim-ministrul conservator Margaret Thatcher in anii 1980 – a fost, de asemenea, acuzata pentru blocarea energiei nucleare.

In 1996, opt centrale nucleare au fost privatizate ca British Energy de catre guvernul lui John Major. Confruntat cu costuri mari de pornire si profituri incerte, sectorul privat nu a mai finalizat de atunci nicio centrala nucleara noua.

Aceasta „mare alegere structurala” explica partial „de ce preturile la energie, in special, sunt atat de scumpe astazi”, a spus Adam Bell, care este acum sef de politici la consultanta de management Stonehaven.

„Taiati porcaria verde”

O alta explicatie cu mai multa greutate, a spus el, depinde de alegerile facute de guvernul lui Cameron.

„Prima si cea mai importanta a fost „sa scapi de porcaria verde”, a spus el.

Fraza bruta, presarata pe prima pagina a ziarului Sun, a fost „solutia premierului la cresterea preturilor la energie” in 2013. Pe atunci, Muncii facea campanie puternica pentru costul vietii, promitand sa plafoneze facturile la energie daca partidul castiga alegerile generale din 2015.

Intr-o remaniere surpriza, domnul Hendry a fost inlocuit ca ministru al energiei de John Hayes, care a promis ca va pune „carbunele inapoi in coalitie”.

„A vrut sa vada o crestere uriasa a carbunelui”, a spus domnul Hendry. „El a aruncat intr-adevar agenda cu emisii scazute de carbon in sens invers”.

In urmatorii doi ani, subventiile pentru sursele regenerabile au fost reduse, regulile de planificare pentru eolianul terestre au fost inasprite si o politica de case cu zero emisii de carbon a fost abandonata.

Daca aceste politici ecologice ar fi ramas, facturile anuale estimate la energie ar fi fost mai mici cu 9,5 miliarde de lire sterline sub plafonul de pret din octombrie, potrivit cercetarilor analistilor energetici Carbon Brief.

Anularea acordului ecologic pentru izolarea casei a fost deosebit de dezamagitoare pentru domnul Huhne, care vede politica ca fiind una dintre mostenirile sale cheie.

De prea mult timp, politicienii „nu au vrut sa faca lucruri plictisitoare”, a spus Emma Pinchbeck, directorul executiv al Energy UK, o asociatie comerciala.

In schimb, s-au concentrat pe „proiectele mari de infrastructura, care sunt sexy”, a spus ea.

„In ultimul deceniu in aceasta tara, in fiecare an am ratat instalarea de masuri eficiente energetic si incalzire curata, ceea ce ne-ar fi redus expunerea la aceste preturi.

„Si acele decizii au fost luate din cauza politicii pe termen scurt”.