A sti sa comunici este o arta, deschide portile oricarei intelegeri: se evita neintelegerile, se vindeca relatiile, se repara legaturile afective etc. Aici va oferim toate informatiile!
Copilul invata sa imite comportamente, carora le atribuie un sens si o reprezentare sociala, invata un limbaj si un model sau model de comportament in functie de contextul personal, cultura, stilurile parentale si formatele de educatie, prin interactiune si afectiva. obligatiuni. Mai tarziu invata norme si roluri pe care si le asuma sau pe care i le impune societatea.
Aici incep problemele si tocmai in modul inadecvat de a comunica cu ceilalti.
Presupunem ca ceilalti trebuie sa stie sau sa ghiceasca ce vrem noi, luam de la sine inteles ca celalalt gandeste, simte si trebuie sa actioneze la fel ca noi, si nu este cazul.
Fiecare cap este o lume, gandeste diferit, percepe diferit, asimileaza diferit si interpreteaza diferit pentru ca fiecare persoana este diferita de noi. De aici si importanta de a invata sa comunici corect. Dar cum sa o facem daca nimeni nu ne-a invatat regulile sau elementele unei bune comunicari?
In domeniile de cercetare ale unor experti in domeniu s-au constatat unele inconsecvente in interactiunile, patologiile si paradoxurile in comunicare, in care se poate observa ca efectele pragmatice (asupra comportamentului) ale comunicarii umane sunt de obicei foarte delicate si dificile atunci cand nu se stie a se aplica corect.
Si adevarul este ca nimanui nu-i pasa de ceea ce spun, cui spun si cum o spun, creand neintelegeri atunci cand ne obisnuim cu un dialog fara griji, cu exces de incredere si o conotatie evidenta, mai ales in cadrul sistemelor familiale si foarte in special. in cadrul relatiilor de cuplu. Uneori vrem ca partenerul nostru sa ghiceasca ce vrem sa spunem, dandu-i celuilalt libertatea de a interpreta dupa bunul plac si chiar ne enervam si ne simtim respinsi sau ignorati atunci cand nu stiu cum sa ne asiste, sa asculte, sa inteleaga, sa inteleaga si sa corespunda asa cum noi. asteptat. deci ce sa fac?
Elemente de baza ale unei bune comunicari
- Sursa sau emitentul. Este cel care emite un mesaj, in acest caz este persoana.
- Codificare. Este modul in care configurem sau pregatim mesajul pe care vrem sa-l difuzam: ce cuvinte voi folosi, cum le aranjez, in ce termeni il voi spune, cum vreau sa-l spun, ce aptitudini trebuie sa ma fac inteles, tonul vocii, persuasiunea, emotia, daruirea, limbajul folosit si chiar emotia implicita pe care o poarta mesajul meu. Atentie, codificarea este ca un cadou frumos pe care vreau sa-l fac celuilalt, cu cat am mai multa grija sa il pregatesc sau sa il impachetez, cu atat mai frumos si mai placut va fi pentru celalalt, nu?
- Mesajul. Trebuie sa fie clar, precis si concis. Spune clar ceea ce vreau sa spun, raspicat, fara paradoxuri sau cercuri duble pentru a evita neintelegerile.
- Canalul prin care imi voi trimite mesajul, va fi un mesaj verbal personal sau va fi un mesaj scris? Ce canal de comunicare voi alege? Trebuie sa fie in ton cu celalalt. Avand grija sa nu existe zgomot si interferente care sa impiedice sau sa strice o buna comunicare. Fidelitatea canalului trebuie sa fie curata, clara si optima.
- Receptor sau decodor. Este persoana care primeste mesajul, il interpreteaza din referinta personala (el este cel care primeste cadoul) si da feedback, adica ii raspunde si el clar si rapid, adica sa vibreze sau sa fie pe acelasi ton. , unde respectul este indice de comunicare sanatoasa sau toleranta sanatoasa.
Aici este responsabilitatea expeditorului sa verifice daca mesajul sau a fost bine primit, deoarece este posibil ca destinatarul sa nu fi primit bine sau sa nu inteleaga ceea ce am vrut sa spunem, sa l-a interpretat in felul sau si sa nu ne raspunda sau sa ne paraseasca. la vazut si pana si el ne-a ignorat si acolo am inceput sa-l judecam pe celalalt: „Este nepoliticos”, „Este un prost”, „Nici macar nu m-a curatat”, „Nu-i pasa de mine”, „Nu are. nu ma iubeste”, „Nu-i pasa de mine”, etc.
Ce urat este sa adaugi presupuneri care nu exista! Cand celalalt biet om e bile, gandeste-te si gandeste-te: „Doamne, ce i-am raspuns”, „Ce a vrut sa-mi spuna”, „Nu stiu ce sa raspund sau cum sa-i raspund”. Nu stie ce sa raspunda pentru ca e greu de ghicit ce a vrut sa spuna celalalt, dar nu a spus-o bine.
Exista multe relatii de cuplu, de exemplu, fracturate din acelasi motiv. Ei iau de la sine inteles ca partenerul lor este un prost, este nepoliticos, este neconsiderat pentru ca nu stiu sa comunice sau sa-si exprime sentimentele si emotiile si pe deasupra nu sunt detaliati cu femeile lor. Si se intampla foarte des ca femeia sa se planga sotului ei: „Hei, nu ma chemati niciodata afara sau nu-mi dati flori”, iar a doua zi, bietul barbat vine acasa de la serviciu cu un buchet de flori in maini si femeia. Isi incruciseaza bratele si intoarce fata si raspunde: „Nu, nu le mai vreau”, sau „Daca trebuie sa-ti cer lucruri, nu le mai vreau”. Doamne, cine le intelege pe aceste femei!
Barbatul sau femeia nu sunt ghicitori pentru a sti ce gandeste, simte sau vrea altul si pe deasupra ne conflictam atunci cand nu ne lovim, incepem sa deducem lucruri care nu sunt, incepem un razboi fara sferturi care de multe ori se termina in divortul, cand Problema nu se datoreaza lipsei de iubire, ci din lipsa de comunicare, ei nu stiu sa comunice asa cum trebuie, adica problema nu consta in forma lor de relatie (pentru ca iubesc reciproc).
Problema sta in continutul a ceea ce spun si cum o spun. Si cat de suparati spunem atatea lucruri pe care uneori nici nu le simtim!, indiferent de consecintele actiunilor noastre (cauze si efecte).
Pe scurt, este imposibil sa nu comunici. Verbal, scris sau gestual, digital sau analogic sunt forme de interactiune care spun multe despre noi datorita modului in care comunicam. Comportamentele sunt si exista. Este imposibil sa nu te porti pentru ca nu exista „non-comportamente”, si totul comunica ceva, chiar si tacerea spune mai mult de o mie de cuvinte, punct.
