Economia Marii Britanii se lupta in mod clar. Cresterea a stagnat, ratele dobanzilor cresc, iar Trezoreria atenueaza publicul pentru o noua doza de masuri de austeritate.
Pentru unii, explicatia pentru aceste orori este simpla: Marea Britanie plateste pretul pentru decizia sa de a parasi Uniunea Europeana. Uita de impactul celei mai severe pandemii dintr-un secol. Uitati ce a facut invazia Ucrainei de catre Vladimir Putin preturilor la energie. Brexit este „gorilla in camera”.
Intr-adevar? Sau este acesta un caz clasic de partinire de confirmare, in care cineva incepe cu o viziune preconceputa si apoi gaseste dovezi pentru a-si sustine argumentul? Ca in: Am spus intotdeauna ca Brexit ar fi un dezastru; economia este intr-un mod prost; Brexitul este de vina si iata dovada.
Nu exista nicio disputa ca Regatul Unit are unele probleme economice grave – inclusiv un deficit comercial cronic si un bilant slab pentru investitii – dar acestea sunt inainte de votul Brexit din 2016. Marea Britanie nu a inregistrat un excedent in comertul cu bunuri de la inceputul anilor 1980 si salariile ajustate pentru inflatie abia au crescut de la criza financiara globala de la sfarsitul anilor 2000. Daca economia ar fi aprins cu toti cilindrii in 2016, pare putin probabil ca mai mult de 17 milioane de oameni ar fi votat pentru a parasi UE.
Marea Britanie nu este singura tara care se confrunta cu deficit de forta de munca. Guvernul german a declarat la inceputul acestui an ca reduce birocratia pentru a facilita recrutarea lucratorilor din Turcia, iar marele sau sindicat din sectorul industrial, IG Metall, a solicitat o crestere de 8%. Franta a raportat 300.000 de posturi neocupate in domeniul ospitalitatii, cu o imagine similara in Spania. Potrivit Biroului pentru Statistica Nationala, la momentul referendumului din 2016 erau 2.335.000 de persoane nascute in alte tari UE angajate in Marea Britanie. La cel mai recent numar, acest total a fost de 2.389.000. Numarul a scazut usor pana la varful de 2.508.000 la inceputul lui 2020, dar nu a existat un exod in masa al lucratorilor din UE.
Nici Regatul Unit nu este singurul care se confrunta cu presiunile legate de costul vietii. Rata anuala a inflatiei pentru zona euro cu 19 natiuni este in prezent de 10,7%, mai mare decat cea a Regatului Unit de 10,1%. Inflatia din SUA a atins un varf la putin peste 9% in vara.
Banca Centrala Europeana creste ratele dobanzilor, deoarece este ingrijorata ca pietele fortei de munca inguste vor duce la o spirala salarii-pret; la fel si Rezerva Federala din SUA. Presiunile crescatoare asupra inflatiei sunt cauzate de pandemie, de blocajele lantului de aprovizionare care au urmat pandemiei si de esecul bancilor centrale de a actiona suficient de rapid atunci cand au inceput sa apara probleme. Intreaga Europa se confrunta cu recesiune in aceasta iarna, Germania in special platind un pret mare pentru dependenta sa de gazul rusesc.
Au fost facute tot felul de predictii ingrozitoare pentru economia Marii Britanii in momentul votului pentru Brexit: preturile locuintelor ar scadea, somajul ar creste cu 500.000, iar economia s-ar scufunda intr-o recesiune imediata. Nimic din toate acestea nu s-a intamplat. Economia a mers mai departe.
Mark Carney, fostul guvernator al Bancii Angliei, are o viziune mai slaba. El a sustinut ca economia Marii Britanii era cu 90% mai mare decat cea a Germaniei inainte de Brexit, dar doar cu 70% din dimensiunea ei astazi.
Profesorul Jonathan Portes, un economist la King’s College din Londra, care nu este un fan al Brexit-ului, a descris aceasta comparatie drept „prostii”, deoarece implica masurarea valorii economiilor la cursurile de schimb predominante. Aceasta nu este metoda normala pe care o folosesc economistii pentru a evalua performanta relativa a tarilor, deoarece comparatiile sunt puternic influentate de miscarile monedelor. Lira sterlina, de exemplu, este cu aproape 10% mai mare decat a fost in timpul unei recente decresteri fata de dolarul american, dar asta nu inseamna ca economia Regatului Unit a crescut cu aproape 10% fata de economia americana in ultima luna.
O lucrare recenta a Briefings for Britain, un organism de sprijinire a Brexit-ului, ofera o perspectiva diferita de cea a lui Carney. Acesta observa ca cresterea cumulativa a Regatului Unit a fost usor mai mare decat cea a Germaniei din 2016; ca comertul cu UE – in ciuda sarcinilor administrative suplimentare cu care se confrunta intreprinderile mici – s-a redresat si ca Marea Britanie continua sa atraga mai multe investitii straine directe decat orice alta tara europeana.
Desigur, s-ar putea argumenta ca Regatul Unit ar fi avut si mai multe investitii si exporturi si mai mari daca s-ar fi luat o decizie diferita pe 23 iunie 2016. De-a lungul anilor, argumentul din tabara anti-Brexit s-a schimbat. Acolo unde odata era „Brexitul va prabusi economia”, acum este „economia ar avea performante mai bune daca nu ar fi Brexit”.
Lucrarea Briefings for Brexit (o lucrare cuprinzatoare, care merita citita indiferent de partea argumentului in care va aflati) spune ca aceste analize contrafactuale sunt viciate. Se concluzioneaza: „O citire atenta a dovezilor arata ca, desi exista inca putine dovezi ca Brexit face mult pentru a ajuta economia Regatului Unit, nici nu exista dovezi ale unui rau prea mare.”
Asta suna adevarat. Nu a existat nici un Armaghedon. Economia se adapteaza, chiar daca acest proces a fost ingreunat de pandemie, razboi si scurta perioada a lui Liz Truss ca prim-ministru. Daca efectele Brexit-ului au avut tendinta sa fie exagerate, atunci impactul pandemiei si blocajele care au insotit-o au avut tendinta sa fie minimalizate, poate pentru ca cei mai ferventi anti-Brexiti si-au dorit blocari mai lungi si mai stricte.
Dupa sase ani, argumentul pentru Brexit ramane ceea ce a fost intotdeauna: o oportunitate de a privi o economie sub-performanta intr-o lumina noua si de a face lucrurile altfel. Ramane de vazut daca aceasta ocazie va fi profitata sau irosita, dar nu exista nicio gorila in camera, doar un soarece cu un scartait puternic.
