Bandele de droguri albaneze folosesc taberele de migranti din nordul Frantei ca loc de recrutare, oferindu-se sa plateasca trecerea celor pregatiti sa lucreze in industria drogurilor din Marea Britanie la sosire.
Albanezii reprezinta aproximativ o treime din cei aproape 40.000 de oameni care au sosit cu barci mici pana acum in acest an, potrivit cifrelor guvernului britanic.
Inalti oficiali de politie si de imigrare de pe ambele maluri ale Canalului sunt ingrijorati de rolul tot mai mare al intermediarilor albanezi in facilitarea traversarilor.
Albanezii care au calatorit pe coasta franceza pentru a traversa Canalul catre Marea Britanie cu barci mici au fost intervievati si au povestit despre diferitele servicii de contrabanda oferite, albanezii actionand in principal ca intermediari pentru alte retele conduse adesea de kurzi irakieni, care controleaza operatiunile cu ambarcatiuni mici.
Am calatorit si in Albania si am vazut cum orasele din apropierea capitalei Tirana au ramas aproape goale, multi tineri albanezi fiind atrasi in Franta.
Prezentandu-ne in migrant, am contactat doi traficanti albanezi care faceau publicitate pentru clienti pe retelele de socializare. Ambii au raspuns intr-o jumatate de ora.
Toata lumea din lume stie unde sa mearga, daca vrei sa ajungi in Anglia.
Ni s-a oferit optiunea de a plati in Franta inainte de plecare, sau printr-un garant la sosirea in Anglia. Si ni s-au dat sfaturi cu privire la cererea de azil.
„Te voi ajuta sa treci din Calais in Marea Britanie”, a spus unul. „Mergeti cu autobuzul in Belgia si de acolo sunt doua sau trei ore [pana la Calais], cu trenul sau taxiul”.
„Cand va fi timpul sa plecam, ei vor veni sa te ia [de la hotel]”, ni s-a spus. — Nu vei avea probleme.
Un altul ne-a spus ca va pastra legatura cu noi pe tot parcursul calatoriei: „Te ajut sa-ti gasesti drumul, dar este foarte usor sa ajungi acolo”.
Am intrebat la ce sa ne asteptam de la politie cand ajungem in Marea Britanie.
„O sa te aresteze cu siguranta”, a spus unul. “Trebuie sa ceri azil. Doar cei care nu au cerut azil au fost trimisi inapoi. Ceilalti nu au avut probleme. Trebuie sa inventezi un motiv pentru care esti aici. Oamenii spun de obicei ca au datorii, probleme. in general.”
Ambele au facut calatoria sa sune foarte usoara.
Martorii oculari spun ca albanezii au ocupat o parte din principala tabara de migranti din Dunkerque in aceasta vara.
Iar hotelurile mici din jurul garii – cum ar fi Hotel Bretagne si Le Lion d’Or – sunt acum statii stabilite pentru migrantii albanezi: usile lor sunt inchise definitiv, nu se vede personal, un numar de telefon de 24 de ore pe sticla.
Acestea sunt cateva dintre locurile in care intermediarii albanezi asteapta clienti – actionand ca o legatura critica cu micile traversari cu barci dominate de retelele irakiano-kurde.
„In Franta, sunt oameni care te asteapta”, mi-a spus un albanez, dupa ce a ajuns in Marea Britanie cu o ambarcatiune mica in aceasta vara. „Toata lumea din lume stie unde sa mearga, daca vrei sa ajungi in Anglia”.
De pe strada din afara garii Dunkirk, il vedem pe Kevi la fereastra camerei sale de la etajul al doilea de la Le Lion d’Or, in timp ce fumeaza o tigara. Un nou venit din Albania, in varsta de 20 de ani si plin de energie nervoasa pentru calatoria care urmeaza.
Dupa doar cateva zile aici, a gasit deja pe cineva care sa-si organizeze traversarea si asteapta apelul de plecare.
„Vremea nu este buna”, spune el. „Trebuie sa asteptam poate inca doua zile”.
Pentru cetatenii albanezi precum Kevi, ajungerea in nordul Frantei este usor; au dreptul de a intra in UE ca turisti timp de pana la trei luni fara viza.
Majoritatea ajung cu autobuzul sau cu masina, indemnati de reclamele de pe retelele de socializare care promit ajutor din partea intermediarilor de pe teren din Bruxelles, Paris, Calais sau Dunkerque.
„Intermediarii te abordeaza si tu mergi cu cea mai ieftina oferta”, mi-a spus Eraldo Harlicaj, jurnalist albanez.
Eraldo a pozat recent sub acoperire ca un migrant pentru canalul de televiziune ABC din Albania. El a spus ca majoritatea intermediarilor albanezi au stat departe de tabara principala de migranti din Dunkirk, unde retelele kurde si alte retele detin controlul.
“Cand eram in interiorul lagarului, ne-am dat seama ca albanezii nu aveau nicio putere reala. Totul era condus de kurzi”, mi-a spus Eraldo. „Toata organizarea din lagar si transportul oamenilor catre Anglia a fost facuta de kurzi”.
Un inalt oficial francez, care se concentreaza pe acest domeniu, a confirmat ca albanezii joaca in prezent rolul de intermediari, punand in legatura migrantii albanezi cu bandele de contrabanda irako-kurde.
Vorbind in mod ilegal, el a spus ca retelele irakiano-kurde desfasoara in prezent 80% din operatiunile cu ambarcatiuni mici, dar ca autoritatile franceze sunt ingrijorate de perspectiva ca cetatenii albanezi sa-si infiinteze propriile operatiuni independente, cu riscul unui conflict violent intre grupuri.
Guvernul Regatului Unit spune ca 12.000 de albanezi au sosit cu o ambarcatiune mica in acest an, aproape toti tineri care calatoresc singuri.
Acasa, in Albania, unele zone din jurul capitalei Tirana sunt epuizate de oameni.
Laknas se afla pe calea de zbor din Albania catre Franta. Avioanele de pasageri zoom asupra orasului nemiscat si gol: peste mica sa moschee incadrata de blocuri pe jumatate construite si case cu obloane; peste cafeneaua ei pustie.
Negustorii se aduna pe drumul linistit pentru a se plange ca afacerea lor este neviabila.
O pereche de vaci mormaie la iarba de langa drumul principal.
„Sunt tot ce mi-a mai ramas”, spune proprietarul lor. „Copiii mei au plecat in Anglia”.
Locuitorii de aici spun ca 70% din populatia locala a plecat deja in Marea Britanie. Si plecarile nu s-au oprit.
Locuitorii din Laknas spun ca 70% din populatia sa a plecat deja in Marea Britanie
Exista multe locuri precum Laknas in Albania acum.
Oportunitatea economica ramane motorul cheie. Coruptia este o problema sistemica, iar cifrele Eurostat din 2018 contrasteaza venitul mediu al gospodariilor din Albania (1.997 EUR; 1.744 GBP), cu Regatul Unit, unde este de 10 ori mai mare (21.464 EUR).
Fiul Majlindei a plecat in Marea Britanie in urma cu o luna, cu trei-patru prieteni din cartier.
Majlinda nu este numele ei adevarat, ea a cerut sa nu-i impartasim identitatea. Mi-a spus ca fiul ei a ajuns la Dunkerque, dar apoi s-a trezit blocat fara bani pentru a plati o trecere.
„I-a fost foarte greu sa se urce pe o barca”, mi-a spus ea. “Am fost fortat sa-l implic pe varul meu al doilea care a actionat ca garant in Anglia. Are viza britanica si este acolo de 20 de ani.”
Ea a spus ca varul a trimis o fotografie cu fiul ei catre traficanti, pentru a-l identifica.
Cand traversarea a fost finalizata, contrabandistii i-au trimis o a doua fotografie cu fiul ei inapoi verisoarei, pentru a dovedi ca a ajuns pe pamantul britanic.
Chiar si pentru cei fara bani pentru a plati in avans, exista modalitati de a trece.
Un albanez, care a ajuns in Marea Britanie cu o ambarcatiune mica in urma cu cateva luni, ne-a spus ca cercetasi pentru bandele de droguri albaneze opereaza in interiorul taberei de la Dunkerque.
A fost de acord cu un interviu personal la Londra, cu conditia sa nu-l identificam in niciun fel.
El a descris ca a fost abordat „de patru sau cinci ori” de catre recrutori.
„Au oferit o multime de lucruri – ca vor plati pentru calatorie, ca ar fi un loc de munca pentru mine [in Marea Britanie] – dar nu m-a interesat”, a spus el.
El estimeaza ca majoritatea tinerilor pe care i-a intalnit in tabara Dunkerque planuiau sa lucreze in retelele albaneze de canabis si cocaina din Marea Britanie.
Nicio agentie guvernamentala sau un oficial de imigrare nu a confirmat aceasta estimare. Insa un fost migrant albanez, care a lucrat ilegal in Marea Britanie timp de un deceniu, ne-a spus ca jumatate din personalul migranti de pe santierul sau a fost ademenit de bandele de droguri care ofera salarii mai mari.
Un barbat, care dorea sa ramana anonim, a declarat ca exista recrutori pentru bandele din taberele de migranti din Dunkerque.
Andrea Wilson, director adjunct la National Crime Agency, spune ca piata criminala a drogurilor din Marea Britanie este o atractie semnificativa pentru oamenii care vor veni.
„Am vazut cazuri de trafic, cazuri in care oamenii sunt obligati cu datorii”, mi-a spus ea. „Au venit sa reduca costul calatoriei lor in Marea Britanie. Sunt victime ale traficului – si luam sclavia moderna foarte in serios”.
Dar exista putina structura organizata pentru retelele de trafic de persoane, a spus ea.
„In timp ce in droguri sau arme de foc vedeti o structura ierarhica cu un cheie in varf, in migratia organizata, vedem asocieri stranse, retele libere in care indivizii sunt pusi in legatura prin intermediul retelelor de socializare – ceea ce o face foarte dificila”.
Albania a fost de acord sa readmita rapid cetatenii carora li se refuza dreptul de a ramane in Regatul Unit si a trimis personal pentru a ajuta politia de frontiera britanica.
Dar prim-ministrul tarii, Edi Rama, mi-a spus ca retelele care opereaza in nordul Frantei sunt de natura internationala si ca exista o limita a ceea ce poate face guvernul sau pentru a le combate.
„Canalul nu este din punct de vedere geografic si politic sub responsabilitatea guvernului albanez”, a spus el.
„Tarile de origine nu ar trebui sa fie numite in momentul in care problema apare in ziare. Este prea usor sa fii prim-ministru britanic si sa mergi la televizor si sa-ti arati muschii, si [indica] Albania si albanezii”.
Este prea usor sa fii prim-ministru britanic si sa mergi la televizor si sa-ti arati muschii, si [arata spre] Albania si albanezi.
Retele albaneze de trafic de persoane au existat in Franta cu mult inainte de inceperea traversarilor cu barci mici. Timp de decenii, intermediarii albanezi din Franta si Belgia si-au ascuns compatriotii in camioane cu destinatia Regatul Unit.
Investitiile masive din Marea Britanie si Franta in intarirea securitatii in porturile de feriboturi au facut ca ruta sa fie mai dificila si mai costisitoare.
Traversarile cu barca costa mai putin de jumatate din pretul trecerii intr-un camion, iar retelele de socializare sunt pline de marturii din partea celor care traverseaza. Fiecare nou sosire inspirand pe altul sa inceapa.
Majlinda a auzit de la fiul ei de la sosirea lui in Marea Britanie. Este iesit din detentie si locuieste intr-un hotel.
„A plecat pentru o viata mai buna”, a spus ea. „Dar exista sacrificii. Acum suntem datori sa platim banii pe care i-am imprumutat”.
Fiul mai mic al Majlindei, la 14 ani, isi planuieste deja propria calatorie.
Povestea fratelui sau, cu pericolul si datoriile sale, a fost transformata de apele Canalului intr-o oportunitate atragatoare.
Fiecare traversare reusita, un fir invizibil care smulge mintile albanezilor de acasa.
