Oamenii care lupta pentru dreptate pentru membrii familiei ucisi in revolta din 1989 spun ca slujitorii regimului Ceausescu au blocat orice socoteala cu trecutul. Dupa ce a participat in luna mai la o ceremonie de comemorare a fiului ei mort si a altor persoane ucise in revolutia din Romania din 1989, o mama deznadajduita – impinsa la disperare de peste trei decenii de eforturi inutile pentru a afla cine i-a ucis baiatul de 12 ani – a facut o ultima cerere pentru dreptate.
Ea a parasit parcul unde a avut loc ceremonia — si unde a fost inmormantat fiul ei — la Brasov, in regiunea Transilvaniei, si a mers cu masina in muntii din afara orasului. La umbra unui fag, si-a stropit corpul cu benzina si si-a dat foc.
Femeia, Ileana Negru, a murit la scurt timp dupa sosirea unei ambulante.
„Astazi pun capat umilintei, desi ma costa viata”, a spus un mesaj scris de mana gasit de corpul ei. „Revolutia a fost a noastra si in niciun caz nu apartine comunistilor care au furat-o.”
Dintre toate revolutiile care au trecut prin Europa Centrala si de Est in 1989, cea din Romania a fost cea mai violenta si confuza. Dupa aceea, multi dintre cei care l-au slujit pe dictatorul demis al tarii, Nicolae Ceausescu – executat in ziua de Craciun 1989 – nu numai ca au ramas la putere, dar s-au bucurat si de oportunitati extinse de imbogatire pentru ei si familiile lor.
Disperarea care a impins-o pe doamna Negru, o vaduva de 66 de ani, la sinucidere a provenit din fortele existente in Europa de Est – traume nerezolvate lasate de schimbarile epocale de acum trei decenii, cand comunismul a lasat loc capitalismului, iar dictatura promisiunilor de democratie.
Catalin Giurcanu, un prieten de-al doamnei Negru, isi amintea ca, in calitate de „romantic de 16 ani”, s-a alaturat protestelor de strada impotriva domnului Ceausescu in decembrie 1989 si cum si-a pierdut tatal, care venise sa-l caute, in o groaza de focuri de arma de la oameni inarmati inca neidentificati, aproape sigur membri ai temutei agentii de politie secreta din perioada comunistilor din Romania, Securitatea.
Cand domnul Ceausescu a fost pus trei zile mai tarziu in fata unui pluton de executie impreuna cu sotia sa, Elena, dupa un proces spectacol, domnul Giurcanu a sarbatorit ceea ce credea ca este un nou zori.
„Toata lumea credea ca era comunista s-a incheiat si totul va incepe din nou”, a spus el. „Dar nu a existat un nou inceput. Nu a existat o ruptura reala. Si inca traim cu consecintele.”
Chiar daca unele institutii ale statului lucreaza pentru a urmari uciderile protestatarilor din 1989 si pentru a oferi sprijin familiilor victimelor, multi slujitori ai regimului Ceausescu, in special fosti ofiteri de securitate si o vasta retea de informatori, mai arunca o umbra lunga.
In iulie, cea mai inalta instanta a Romaniei a achitat doi ofiteri de securitate din cauza decesului in 1985 a unui dizident, Gheorghe Ursu, care a murit in urma batailor in timp ce se afla in custodia lor. Un complet de trei judecatori a ignorat marturiile fostilor dizidenti care au descris ca au fost torturati si s-au alaturat martorilor din serviciile de securitate care au sustinut, impotriva tuturor dovezilor, ca detinutii nu au fost niciodata supusi violentei.
Andrei Ursu, fiul disidentului si autor a doua carti despre revolutia din 1989, a spus ca hotararea se potriveste cu o rescriere a istoriei promovata de mult de fosti agenti ai Securitatii – si a ajutat la explicarea de ce doamna Negru a avut atatea probleme sa obtina dreptate pentru fiul ei mort, Florin.
Doamna Negru, intr-un interviu din 2006 pentru un documentar romanesc, a povestit cum l-a vazut ultima oara pe Florin in viata pe 21 decembrie 1989, cand, de teama sa nu se alature protestelor impotriva domnului Ceausescu, l-a lasat pe el si pe sora lui mai mica in sa aiba grija de bunica lor inainte de a merge la munca.
Cand impuscaturile au izbucnit la Brasov, ea a fost recunoscatoare „ca copiii au fost in siguranta la mama mea”.
Florin nu era. Iesise in strada si disparuse.
O zi mai tarziu, doamna Negru l-a gasit: Zacea pe o jacheta de iarna la un spital militar ingramadit cu cadavre. El era, si-a amintit ea, „cu ochii mari, zambind”, dar rece ca gheata. Cand s-a intins sa-l imbratiseze, ea a spus: „Mainile mele au intrat in spatele lui”. Coloana vertebrala ii fusese suflata.
„Era gol”, a spus ea. „A fost o gaura, o gaura.”
Natura ranilor lui Florin, a spus domnul Ursu, care a studiat cazul in cadrul cercetarilor sale, a indicat ca baiatul a fost lovit de un glont dumdum in expansiune, la care doar Securitatea avea acces in Romania.
Dar cand doamna Negru a apelat la procurorii militari din Brasov in anii 1990 sa investigheze, i s-a spus „ca fiul meu a fost terorist”, potrivit unui relatare pe care a transmis ulterior ca parte a eforturilor de a presa autoritatile pentru o ancheta completa.
A fost blocata de o naratiune promovata de Securitate conform careia revolutia din 1989 a fost amenintata de „teroristii” care lucrau pentru puteri straine si a fost salvata de patrioti din aparatul de securitate.
„Au fost teroristi. Au existat”, a spus domnul Ursu. „Dar ei erau ofiteri de securitate.” Cand a prezentat acest punct de vedere intr-o carte anul trecut si a prezentat documente si alte dovezi, a fost concediat din functia de director de cercetare la Institutul Revolutiei Romane din decembrie 1989, finantat de stat.
„Ucigasii au fost transformati in aparatori patrioti ai natiunii, iar victimele in teroristi”, a spus el prin telefon din Chicago, unde locuieste acum.
Pentru Mihai Dodu, care conduce un departament guvernamental responsabil cu ajutorul protestatarilor anticomunisti din 1989 si a familiilor lor, un „amestec de prostie birocratica si sabotaj deliberat” a impiedicat-o pe doamna Negru si pe multi altii sa afle cum au fost ucisi cei dragi.
Aproape 1.300 de protestatari au murit in decembrie 1989, iar peste 3.000 au fost raniti. Nimeni nu a fost considerat responsabil pentru un singur caz concret de crima.
Domnul Dodu, al carui tata a fost ucis in 1989, s-a intalnit cu doamna Negru la Bucuresti, capitala, cu cateva zile inainte de moarte si o ajuta cu o incurcatura de probleme birocratice. Ea a fost, si-a amintit, „intr-o stare emotionala foarte delicata”.
„M-am identificat cu ea”, a spus domnul Dodu, „am vazut-o pe mama mea in ochii ei. A fost o tristete groaznica, cascata”, a adaugat el. „Mi-a spus ca as fi putut fi fiul ei”.
La fel ca fiul doamnei Negru, tatal domnului Dodu a fost ucis de un tip de glont folosit exclusiv de Securitate in noaptea de 22 decembrie 1989. Domnul Ceausescu, temandu-se pentru viata sa dupa ce militarii au trecut de partea protestatarilor. , tocmai fugise din Bucuresti. Succesorii sai, deturnand revolutia populara de pe strada, au prezidat o perioada de varsare de sange salbatica pusa pe seama „teroristilor”, in timp ce acestia isi consolidau stapanirea asupra puterii.
Noul lider al Romaniei dupa capturarea si executia domnului Ceausescu a fost Ion Iliescu, un aparat comunist care a servit doua mandate ca prim presedinte post-comunist al Romaniei. A dat imunitate agentilor Securitatii si ani de zile a blocat eliberarea arhivelor acestora.
Chiar si dupa ce dosarele au inceput sa curga la sfarsitul anilor 1990, a spus Germina Nagat, membru al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, organism de stat care colecteaza documente si dezvaluie crimele trecute, domnul Iliescu a asigurat „impunitatea tuturor fostelor Securitati. ofiteri – el i-a protejat.”
„Acesta este un cancer care sa raspandit in oasele sistemului”, a spus ea.
Vasta arhiva, desi departe de a fi completa deoarece multe documente au fost distruse sau puse in afara accesului arhivistilor, a scos la iveala o multime de romani de seama ca informatori ai Securitatii din perioada comunista. Printre acestea se numara Dan Voiculescu, un mogul mass-media extrem de influent, politician si unul dintre cei mai bogati oameni ai Romaniei.
Domnul Iliescu a parasit mandatul in 2004 si, acum in varsta de 93 de ani, este bolnav, dar aliatii sai sunt inca presarati in intregul sistem, in special in sistemul judiciar si in aparatul de securitate.
Sorin Boaca, un brasovean care a fost interogat in august 1989 pentru opiniile sale anticomuniste si a participat la protestul in care a fost ucis Florin Negru, si-a amintit ca agentul de securitate care l-a interogat a devenit un influent oficial municipal in anii 1990 si, dupa moarte, a fost declarat martir al revolutiei.
„Totul a fost dat peste cap”, a spus domnul Boaca. „Sistemul s-a prabusit, dar servitorii sai au supravietuit si au prosperat.”
Generalul Iulian Vlad, seful national al Securitatii in 1989, a fost arestat dupa executarea domnului Ceausescu si acuzat initial de complicitate la genocid. Dar, dupa ce acuzatiile au fost reduse la „favorizarea genocidului”, el a executat doar patru ani de inchisoare. Niciunul dintre subordonatii sai nu a petrecut timp in inchisoare pentru uciderea protestatarilor.
Elena Vlase, o prietena a doamnei Negru al carei fiu de 19 ani, Nicolae, a fost ucis la Brasov in decembrie 1989, a petrecut si ea zeci de ani lupta pentru adevar. Cele doua femei au discutat in mai la ceremonia din parcul pentru victimele din 1989 si au convenit sa se intalneasca a doua zi dimineata.
„Am asteptat si am asteptat, dar ea nu a aparut niciodata”, a spus doamna Vlase. Cand a aflat mai tarziu ca doamna Negru si-a luat viata, doamna Vlase „a fost total socata”, dar a promis ca isi va continua propria cautare. „Nu pot accepta niciodata ca acesti criminali nu platesc”, a spus ea.
Doamna Negru, careia i s-a refuzat o inmormantare in sectiunea principala a unuia dintre cimitirele din Brasov pentru ca Biserica Ortodoxa interzice sinuciderea, este inmormantata in ultimul rand de morminte de langa un lan de porumb. Este rezervat pacatosilor.
