Cum a devenit clima, noua linie de front a razboiului cultural?

Delegatii care debarca in statiunea egipteana Sharm El-Sheikh la Marea Rosie pentru discutiile ONU privind schimbarile climatice sunt o elita globala inclinata sa darame granitele nationale, sa indeparteze libertatile individuale si sa condamne muncitorii la o viata de saracie. 

Aceasta viziune intunecata este detinuta de o serie de partide de extrema-dreapta sau populiste, printre care republicanii lui Donald Trump, care incearca sa preia controlul in alegerile de la jumatatea mandatului din SUA. Unii dintre acesti radicali se dezlantuie prin alegeri in Europa, in timp ce altii, cum ar fi presedintele Braziliei, Jair Bolsonaro, au fost infranti.

Lauren Boebert, acolita republicana si a lui Trump, ridica in deradere agenda ecologista drept „America ultima; Secretarul de Interne al Marii Britanii, care sustine Brexit-ul, Suella Braverman, spune ca tara este in capcana unui „wokerati care mananca tofu”; iar in Spania, personalitati de rang inalt din partidul de extrema dreapta Vox resping agenda ONU privind schimbarile climatice drept „marxism cultural”.

Dreaptii din diferite tulpini din intreaga lume au cooptat schimbarile climatice in razboiul lor cultural. Faptul ca acest lucru se intampla in tarile care produc o mare parte din emisiile globale de gaze cu efect de sera i-a alarmat pe unii sustinatori ai mediului.

„Popolismul reactionar este acum cel mai mare obstacol in abordarea schimbarilor climatice”, au scris trei lideri climatici, inclusiv fostul ministru brazilian al Mediului Izabella Teixeira, intr-un comentariu recent.

In SUA, republicanii se gandesc la o revenire la putere intr-una sau ambele camere ale Congresului in alegerile intermediare de marti. Multi de la discutiile COP27 vor retrai prima saptamana a conferintei ONU privind schimbarile climatice din Maroc in urma cu sase ani, cand alegerile lui Trump au lovit miscarea climatica ca un uragan.

O crestere a republicanilor ar roade increderea fragila care s-a construit in jurul eforturilor globale de combatere a schimbarilor climatice de la alegerea presedintelui Joe Biden, ridicand spectrul unui al doilea mandat al lui Trump si poate retragerea – din nou – a SUA din acordul de referinta privind clima de la Paris din 2015.

„Nu vreau sa ma gandesc la asta”, a spus coautorul lui Teixeira Laurence Tubiana, un fost diplomat francez care a condus proiectarea Acordului de la Paris si care conduce acum Fundatia Europeana pentru Climat.

Unii din dreapta americana propun un mesaj mai conciliant decat altii. „Republicanii au solutii pentru a reduce emisiile mondiale, oferind in acelasi timp energie accesibila, fiabila si curata aliatilor nostri de pe tot globul”, a declarat congresmanul din Utah, John Curtis, care va conduce o delegatie a partidului sau la COP27.

Tubiana si altii din miscarea ecologista incearca sa dea o fata curajoasa. Ei sustin ca republicanii nu vor dori sa modifice prea mult legea uriasa de reducere a inflatiei a lui Biden, care contine masuri pentru promovarea energiei curate.

„S-ar putea sa vedeti ca se vorbeste impotriva ei si sunt sigur ca vor fi multe discutii politice si retorica, dar nu ma astept ca asta sa fie un accent pentru republicani”, a declarat Nat Keohane, presedintele Centrului pentru Clima. si Energy Solutions, un ONG ecologic cu sediul in Arlington, Virginia. Cu toate acestea, daca republicanii iau ambele case, „cu siguranta nu vom face niciun progres”, a spus Keohane.

Primul mandat al lui Trump si presedintia lui Bolsonaro din Brazilia – care s-a incheiat cu o infrangere restransa la alegerile de luna trecuta – arata acum ca infruntarile de inceput intr-o lupta in care este in joc stabilitatea planetei.

In anumite parti ale Europei, dreapta isi prezinta politicile ca fiind intelegatoare cu riscurile schimbarilor climatice, in timp ce respinge actiunile sanctionate la nivel international drept elitism sinistru care ameninta prosperitatea alegatorilor lor.

„Democratii din Suedia nu negeaza climatul, orice inseamna asta”, a declarat liderul de extrema dreapta suedez Jimmie Akesson unei multimi cu cateva zile inainte de alegerile din septembrie, in care partidul sau a castigat in mare masura. Dar actualele planuri climatice ale Suediei, a spus Akesson, au fost „100% simbolice” mai degraba decat semnificative. „Tot ceea ce duce la faptul ca devenim mai saraci, ca viata noastra se inrautateste.”

Acesta este piciorul de care extrema dreapta atarna ecologistismul: infatisandu-i drept cavaleria inteligenta sau involuntara a elitelor globale. 

„Consideram ca este o miscare globalista care intentioneaza sa puna capat tuturor granitelor, intentioneaza sa puna capat libertatii noastre, intentioneaza sa puna capat libertatii noastre pentru identitatile noastre”, a declarat Javier Corte. „Nu suntem in favoarea emisiilor de CO2. Dimpotriva, vrem sa respectam mediul inconjurator. Tot ce spunem este ca Uniunea Europeana trebuie sa clarifice ca vrea sa ne vanda o religie a climei in care nu putem emite CO2, in timp ce ne facem sa dispara industriile din Europa si trebuie sa cumparam din China.”

A descrie acest lucru drept negarea climei – o acuzatie comuna, dar adesea inexacta – ar insemna sa ratezi ideea ca acesta este acum doar un alt front in razboaiele culturale.

Dezinformarea online despre ultimele discutii ONU privind schimbarile climatice s-a concentrat in mare parte pe ipocrizia si elitismul celor prezenti, potrivit cercetarilor Institutului pentru Dialog Strategic (ISD). Principalii raspanditori nu au fost site-uri web si figuri asociate in mod traditional cu negarea climatului, ci celebritati ale razboiului cultural, cum ar fi psihologul Jordan Peterson, Ezra Levant de la Rebel Media si caricaturistul Dilbert Scott Adams.

Atacurile populiste asupra globalismului „se bazeaza pe o retea transnationala bine finantata”, a spus Tubiana. „Merita o analiza serioasa”.

Insa, in timp ce interesele economice pot alimenta anumite parti ale miscarii, exista si un sentiment de oportunism politic la lucru. Vor fi necesare schimbari uriase in economie pentru a reduce emisiile la viteza dictata de obiectivele climatice globale intermediate de ONU. Vor fi invingatori si invinsi – iar invinsii pot gravita catre populistii care se angajeaza sa-si sustina cauza.

„Organizatiile de extrema dreapta recunosc acest lucru ca un subiect potential profitabil pentru care pot castiga voturi sau sprijin”, a declarat Balsa Lubarda, seful unitatii de cercetare ideologica la Centrul de Analiza a Dreaptei Radicale.

Accentul extremei drepte asupra celor invinsi a fost „turbo-incarcat” de criza energetica, a spus Jennie King, sefa actiunii civice si educatiei la ISD, despre care populistii au sustinut in mod gresit ca este vina politicii ecologice. Coalitia de partide de extrema dreapta a Parlamentului European a crescut si a valorificat criza energetica, alaturandu-se cu partidele de centru-dreapta pentru a vota impotriva legislatiei de mediu.

Prim-ministrul suedez Ulf Kristersson – nou ales cu sprijinul lui Akesson – urmareste sa dilueze ambitiile tarii de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera, o miscare de centru-dreapta, ministrul liberal al Mediului, Romina Pourmokhtari, justificata in termeni familiari: „Aceasta este o reactie la realitatea pe care o au oamenii. cu fata.” Si in Marea Britanie, liderul Brexit, Nigel Farage, si-a reorganizat campania pentru a deveni un portavoc anti-net zero.

Tulpinile ecologiei de dreapta pot insemna, de asemenea, ca nu toate grupurile sunt in mod activ ostile agendei climatice, a spus Lubarda. Noul prim-ministru al Italiei Giorgia Meloni este un mare fan al cartilor lui JRR Tolkien, care se concentreaza pe Shire, o patrie bucolic idealizata. Meloni spune ca vrea sa revendice ecologismul pentru dreapta, dar protectia intereselor economice nationale este inca pe primul loc. 

„Nu exista ecologist mai convins decat un conservator, dar ceea ce ne deosebeste de un anumit ecologistism ideologic este ca vrem sa aparam natura cu omul inauntru”, a spus ea in discursul sau inaugural in parlament luna trecuta. 

In timp ce Meloni a anuntat ca va participa la COP27, ea a redenumit si Ministerul Tranzitiei Ecologice Ministerul Mediului si Securitatii Energetice. Programul de guvernare al partidului Fratii Italiei include o sectiune despre schimbarile climatice, dar subliniaza cu tarie necesitatea de a proteja industria. 

Acest sentiment larg de retrogradare si intarziere ii alarmeaza pe cei care urmaresc aceste idei crescand in statura in randul populistilor de dreapta. Ei spun ca, desi s-ar putea sa nu sune ca negare climatica, rezultatul este efectiv acelasi.

„Puteti spune ca sunteti prieteni cu clima”, a spus europarlamentarul socialist belgian Marie Arena. „Dar in fapt, nu esti deloc. Sunteti mai intai prieteni de afaceri.”