Cel mai mare eveniment climatic al anului a inceput in Egipt, deoarece o serie de provocari ameninta eforturile globale de a controla cresterea temperaturilor.
Situata pe fundalul dezastrelor meteorologice severe, adunarea din acest an se ciocneste de cresterea costurilor energiei, de insecuritatea alimentara si de o criza a datoriilor care se profileaza, care submineaza masurile de rezilienta in tarile expuse pericolelor.
Alte complicatii includ acutizarea tensiunilor intre multi dintre cei mai mari poluatori climatici din lume, un sir de promisiuni incalcate de a reduce emisiile si esecul de a livra bani oamenilor din prima linie a catastrofelor cauzate de emisii.
„Contextul geopolitic poate sa nu fie propice ambitiei”, a spus Alden Meyer, asociat senior la E3G. „Cu toate acestea, lumea se asteapta ca guvernele sa coopereze in trei mari probleme: impactul asupra climei, accelerarea ambitiei de atenuare si furnizarea de finantare extinsa pentru clima.”
Gazdele egiptene ale summit-ului au acordat prioritate actiunii fata de noile angajamente. Acest lucru sugereaza ca raspunsurile tangibile la impactul climatic vor fi un pilon al negocierilor ca niciodata inainte. Si asta inseamna sa veniti cu bani – miliarde si miliarde de dolari.
Presedintele Joe Biden isi va face aparitia pe 11 noiembrie, cam la jumatatea conferintei, impreuna cu o delegatie redusa a SUA. Doi noi lideri, prim-ministrul britanic Rishi Sunak si viitorul presedinte al Braziliei, Luiz Inacio Lula da Silva, vor folosi discutiile intr-un efort de a-si arata buna-credinta climatica. Liderii Chinei si Rusiei, primul si, respectiv, al cincilea cel mai mare poluator climatic din lume, planuiesc sa opreasca cu totul evenimentul, la fel ca oficialii din multe dintre cele mai mari economii, inclusiv India si Australia.
Iata cinci lucruri de urmarit, in timp ce peste 40.000 de participanti coboara in statiunea Sharm el-Sheikh, Egipt, la Marea Rosie, pentru cea de-a 27-a runda de discutii globale privind clima.
Natiunile razvratite
Cooperarea a fost un element vital – si adesea evaziv – al discutiilor privind clima in ultimii 30 de ani, deoarece deciziile nu pot fi luate fara consens. Insa liderii aduc bagaje la aceste adunari si, in acest an, relatiile dintre unii dintre cei mai mari emitenti ai lumii sunt deosebit de tensionate.
Rusia este ostracizata pe scena mondiala pentru razboiul sau brutal din Ucraina. Efectele climatice sunt ametitoare. Razboiul a dus la insecuritate alimentara prin prevenirea transporturilor de cereale, a cauzat preturi mai mari la magazinele alimentare si a redus livrarile de ingrasaminte. De asemenea, creste preturile energiei la nivel mondial si determina unele tari sa arda mai multi combustibili fosili, cel putin pe termen scurt.
Liderul rus Vladimir Putin nu va fi la discutii, dar va fi delegatia sa.
Cooperarea climatica dintre SUA si China ramane suspendata, starnind ingrijorarea ca conferinta ar putea esua sa progreseze daca cei mai mari emitatori ai lumii nu vorbesc intre ei. Reprezentantul american pentru clima, John Kerry, a declarat saptamana trecuta ca conversatiile raman „in limbo”.
Dar acele relatii geroase ar putea avea consecinte mai mici anul acesta decat la conferintele anterioare. Vor exista mai putine negocieri intre natiunile din Egipt, punand accent pe discursurile publice ale liderilor mondiali la inceputul discutiilor. Si Xi Jinping, liderul Chinei, nu este de asteptat sa participe.
Cu o reprezentare medie a economiilor majore, potrivit unei liste provizorii de vorbitori, probabilitatea unor confruntari ar putea fi mai mica, potrivit observatorilor. In schimb, tensiunile ar putea fi mai mari la o intalnire a Grupului celor 20 de economii majore din Indonezia in timpul celei de-a doua saptamani a discutiilor privind clima.
Daca liderii submineaza actiunile climatice din Indonezia, aceasta ar putea sa se scurga in conferinta din Egipt si ar putea reduce rezultatul.
„Va fi nevoie de solidaritate colectiva si de angajament pentru a incerca sa depasim furtuna impreuna, mai degraba decat un fel de mentalitate de fortareata”, a spus Meyer de la E3G.
Bani bani bani
Banii sunt intotdeauna in prim-plan la negocierile climatice. Dar gravitatea dezastrelor cauzate de clima din acest an a adus problema in centrul atentiei. Acesta a fost punctat de decalajul tot mai mare dintre ceea ce tarile s-au angajat sa plateasca si ceea ce este necesar pentru a se adapta si a raspunde la aceste impacturi.
Reducerea acestui decalaj financiar este cruciala pentru tarile care se indeparteaza de la sursele de energie poluante si se indreapta catre sursele regenerabile. De asemenea, este necesar pentru a ajuta natiunile sa-si consolideze apararea impotriva impactului inevitabil asupra climei, cum ar fi cresterea marilor si precipitatiile mai abundente.
Tarile in curs de dezvoltare se asteapta ca natiunile bogate sa prezinte modul in care isi vor indeplini angajamentul facut anul trecut la Glasgow, Scotia, de a dubla sprijinul pentru adaptare. In acelasi timp, sectorul privat a investit insuficient in tarile in curs de dezvoltare si va fi sub presiune pentru a obtine rezultate.
A existat un val de interes pentru noi moduri de a debloca acesti bani. Aceasta include reformarea bancilor multilaterale de dezvoltare, iar ochii vor fi indreptati catre Banca Mondiala, in urma criticilor ca aceasta a fost o finantare lent pentru schimbarile climatice.
Un plan al Barbados de a transforma sistemul financiar global ar putea castiga teren. Si se asteapta progrese in ceea ce priveste o initiativa lansata anul trecut, menita sa ajute tarile dependente de carbune in tranzitia catre surse regenerabile – ceea ce este cunoscut sub numele de Parteneriatul pentru o tranzitie energetica justa.
Tarile dezvoltate trebuie sa arate progrese in ceea ce priveste angajamentele anterioare pentru a reconstrui increderea necesara pentru viitoarele negocieri privind finantarea.
„Sunt multe vanturi in contra, dar inca mai sunt multe de realizat. Multe dintre canalele sunt inca deschise pentru dialog aici”, a spus Joe Thwaites, un avocat al finantarii climatice la Consiliul de Aparare a Resurselor Naturale.
„Pierderi si daune”
In fruntea preocuparilor legate de finantarea climatica se afla platile pentru pierderi ireparabile si daune. Numiti uneori reparatii climatice, acesti bani sunt mentionati sa abordeze daunele cauzate natiunilor sarace de emisiile din tarile bogate.
Un val de caldura in Pakistan, urmat de seceta si inundatii istorice, este un exemplu al cum arata acele pierderi si enormitatea finantarii necesare pentru a se recupera.
„In parti [ale tarii] in care apa nu se retrage, nevoile de ajutor vor continua mult timp”, a declarat Farah Naureen, director de tara pentru Mercy Corps din Pakistan. „Dar intr-adevar nu sunt suficienti bani pentru a satisface nevoile intregii populatii si, in special, pentru a se indrepta catre recuperarea timpurie si reabilitarea si restabilirea mijloacelor de trai.”
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a cerut eforturi pentru a aborda pierderile si deteriorarea „testului de turnesol” pentru COP 27.
Tarile sunt aproape sa convina sa aiba o discutie cu privire la modalitatile de finantare a platilor pentru daune climatice – desi un fond dedicat pentru a plati daunele climatice este putin probabil sa fie sustinut de SUA si Europa la aceste discutii.
Acordul asupra discutiilor ar putea servi ca baza pentru a determina modul in care vor curge banii pentru pierderi si daune in viitor. Si forma acestor discutii va fi esentiala pentru a debloca progresul in intregul pachet de negocieri.
„Exista o sansa foarte mare ca ceva pozitiv sa se intample”, a spus Ani Dasgupta, presedintele World Resources Institute. „De asemenea, simtim ca daca nu se intampla, exista un risc mare ca tarile vulnerabile sa se indeparteze de asta.”
Importul de gaze
Criza energetica rezultata din razboiul Rusiei din Ucraina a starnit dezbateri intense asupra viitorului gazelor naturale. Eforturile Europei de a-si rupe dependenta de gazul rusesc au condus la noi planuri pentru construirea de porturi si facilitati pentru importul de gaze naturale lichefiate din SUA si din alte parti. De asemenea, s-au vazut lideri mergand la vanatoare de gaze in anumite parti ale Africii.
Tarile africane cu rezerve de petrol si gaze spun ca vor sa foloseasca aceasta energie pentru a-si dezvolta si alimenta propriile economii, in special in absenta altor finantari. Senegalul a fost printre cele mai vocale si conduce un impuls pentru investitii in productia de gaze.
Dar exista si diviziuni intre natiunile africane, deoarece majoritatea nu au resurse abundente de combustibili fosili, dar sufera de impactul climatic pe care il provoaca utilizarea. Noul presedinte al Kenya, William Ruto, a promis ca tara isi va obtine toata energia din surse regenerabile pana in 2030 si a indemnat alte tari din Africa sa urmeze.
„In momentul de fata, in tarile africane, discutia se refera la modul de a prezenta o pozitie comuna a Africii, in special in ceea ce priveste tranzitia energetica si in jurul unui fel de flexibilitate in utilizarea gazelor naturale, in special, pentru a atinge obiectivele legate de electrificare”, Zainab Usman, director. a programului Africa de la Carnegie Endowment for International Peace, a declarat in timpul unui briefing recent.
Aproximativ 600 de milioane de oameni din Africa nu au acces la electricitate sau la gatit curat, ceea ce face ca energia si dezvoltarea durabila sa fie profund interconectate.
Este urgent sa actionam in privinta schimbarilor climatice, a spus Usman. „Dar pentru a ajunge la viitorul pe care ni-l dorim cu totii, fie ca este zero net pana in 2050, sau orice obiectiv pe care l-am stabilit, trebuie sa fim foarte clari cu privire la ceea ce este fezabil – ce este fezabil din punct de vedere politic, ce este fezabil din punct de vedere social. ”
Emisii persistente
Doar 24 din 193 de tari – si aproape niciunul dintre cei mai mari emitenti ai lumii – si-au actualizat obiectivele nationale de abordare a schimbarilor climatice, in ciuda unui acord la summitul climatic de anul trecut in acest sens. Si lumea abia si-a facut un impact in capacitatea sa de a impiedica temperaturile globale sa creasca peste 1,5 grade Celsius, cand oamenii de stiinta spun ca impactul climatic va deveni din ce in ce mai devastator.
S-au inregistrat unele progrese de anul trecut, odata cu adoptarea unei legislatii majore privind clima in SUA. Uniunea Europeana va inceta vanzarea de vehicule pe gaz si diesel pana in 2035 si a stabilit un plan pentru a trece mai rapid catre energia regenerabila. Alegerea recenta a lui Luiz Inacio Lula da Silva in Brazilia este vazuta ca un impuls major pentru conservarea padurii tropicale amazoniene.
Insa ambitia s-a spulberat pe fondul tulburarilor economice.
Biden a facut eforturi pentru o productie mai mare de petrol pentru a scadea preturile la benzina. Utilizarea carbunelui in strainatate a crescut mai degraba decat in scadere. Iar liderii occidentali s-au retras de la angajamentul de a pune capat investitiilor in gaze.
Alegerile de la jumatatea mandatului din SUA de marti ar putea vedea republicanii sa preia controlul asupra unei camere a Congresului, sau a ambelor, si ar putea ingreuna SUA sa isi indeplineasca angajamentele privind finantarea climatica, care depind de aprobarea Congresului.
„COP27 creeaza o oportunitate unica pentru ca lumea sa se uneasca, sa repare multilateralismul, sa reconstruiasca increderea si sa se uneasca la cele mai inalte niveluri politice pentru a aborda schimbarile climatice”, a scris Sameh Shoukry, ministrul de externe al Egiptului si viitorul sef al summitului climatic. scrisoare catre delegati. Atingerea acestui rezultat va necesita „solidaritate si actiune, nu retorica goala”, a mentionat el.
Provocarea pentru Egipt va fi sa impacheteze rezultatele intr-un mod care sa trimita un semnal de progres chiar daca discutiile nu au ca rezultat un anunt important, a declarat Kaveh Guilanpour, vicepresedinte pentru strategii internationale la Centrul pentru Solutii Climatice si Energetice.
„Intregul sistem de decenii a fost orientat in jurul unui fel de negocieri dinamice contradictorii cu suma zero, cu o drama uriasa in jurul plenului final. Si ma tem ca dinamica este inca acolo. In timp ce realitatea este ca sistemul trebuie sa treaca dincolo de asta”, a spus el. „Este vorba despre vointa politica de a indeplini ceea ce Parisul spune ca trebuie sa facem. Si este vorba despre punerea in aplicare a promisiunilor. Nu mai este vorba de negociere.”
