Cultura chineza in ansamblul obiceiurilor, credintelor, traditiilor si expresiilor artistice care se dezvolta in China. Aceasta tara asiatica este cea mai populata din lume si are o mare diversitate de grupuri etnice si limbi. In prezent, numele oficial al tarii este Republica Populara Chineza.
Aceasta cultura este considerata una dintre cele mai vechi din lume. Multe dintre traditiile, obiceiurile si gandurile sale au fost documentate de mai bine de 5.000 de ani. In antichitate, tara era cunoscuta ca Imperiul Ceresc si a fost originea unor inventii precum hartie, praf de pusca si mari constructii precum Marele Zid.
Printre principalii exponenti ai culturii chineze se numara filosofia ei, muzica, filosofia sau artele. Pe langa contributiile diferitelor grupuri etnice care locuiesc in tara, aceasta cultura a primit influente si din alte zone ale Asiei, precum India, de unde a adoptat budismul.
Desi Partidul Comunist Chinez, aflat la putere din 1949, a incercat sa schimbe unele dintre obiceiurile stravechi, multe traditii care au aparut de-a lungul istoriei sale indelungate se pastreaza si astazi.
Origine si istorie
Numele tarii, China, inseamna „tara din centru” sau „tara din centrul lumii”. Cultura sa are inregistrari documentare care acopera mai mult de 5.000 de ani de istorie. Acest lucru ne-a permis sa cunoastem in detaliu considerabil evolutia sa pana in zilele noastre.
Originea culturii chineze este datata in jurul anului 2100 i.Hr. C., in actuala provincie Henan. In ea au aparut culturile Anyang si Erlitou si, ceva mai tarziu, prima dinastie, Xia.
Potrivit mitologiei chineze, cultura lor a inceput acum 5.000 de ani cu Imparatul Galben, Huang Di. Acesta a fost unul dintre cei cinci Augustus, considerati a fi fondatorii Chinei.
Trei augusti si cinci imparati
Originea mitologica a culturii chineze este atribuita conducatorilor tarii anterior dinastiei Xia: cei trei augusti si cei cinci imparati. Traditia tarii indica faptul ca aceste personaje mitice au fost creatorii institutiilor sociale, economice si culturale ale Chinei.
Viata acestor personaje, conform legendelor, ar fi fost foarte lunga, de sute de ani fiecare si ar fi responsabili de evenimente miraculoase.
Desi toate sursele coincid in numarul lor, numele lor variaza in functie de documentul consultat. Unii istorici sugereaza ca s-ar fi putut baza pe conducatorii tribali actuali.
Dinastia Xian
In anul 2 100 a. C. a aparut prima dinastie chineza, Xia, care a domnit pana in 1600 a. C. Locul sau de origine era malul raului Galben. Doua dintre marile sale merite au fost sa controleze inundatiile raului si sa puna capat razboaielor tribale care au avut loc atunci. In plus, au creat primul calendar chinezesc.
Desi exista indoieli cu privire la existenta sa, memoriile istorice ale lui Sima Qian (un istoric din secolul I i.Hr.) afirma ca dinastia era compusa din 17 regi.
Dinastia Shang
Dinastia Shang (1660 i.Hr. – 1100 i.Hr.) a fost prima a carei existenta a fost documentata, deoarece s-au gasit inscriptii pe oase si obiecte din bronz.
In aceasta perioada, scrisul a devenit una dintre cele mai importante cunostinte pentru societate. Sistemul sau avea aproximativ 3.000 de simboluri diferite si este considerat baza limbajului actual.
Dinastia Zhou
Dupa infrangerea lui Shang, dinastia Zhou (1050 i.Hr. – 256 i.Hr.) a ajuns la putere in China. Una dintre masurile sale a fost organizarea regatului prin impartirea lui in state.
Aceasta perioada a fost impartita in trei faze diferite: dinastia Zhou de Vest (1045 – 771 i.Hr.); Perioada de primavara si toamna (770 – 476 i.Hr.) si Perioada Statelor Combatante (475 – 221 i.Hr.).
Cei 39 de regi care au facut parte din aceasta dinastie au dezvoltat schimbarea de la o societate tribala la una feudala.
In aceasta etapa au aparut principalele religii si filosofii care au marcat cultura chineza in secolele urmatoare si care au inca o mare influenta asupra acesteia: taoismul si confucianismul.
Dinastia Qin si primul imparat
Scurta dinastia Qin (221 – 206 i.Hr.) a fost prima care a unit China ca tara sub conducerea unui imparat, mai degraba decat clanuri conducatoare.
Primul imparat al Chinei unificate a fost Shi Huangdi, care a reusit sa invinga si sa cucereasca alte regate. Dupa aceea, a stabilit o putere centralizata si a impartit tara in noi districte. La fel, a ordonat construirea unei retele de drumuri, canale si posturi in tot imperiul.
Ca aparare impotriva posibilelor invazii, imperiul a inceput sa construiasca un mare zid in nordul teritoriului sau.
Primul imparat a dat ordin sa arda toate cartile existente, cu exceptia celor care se ocupau de medicina, farmacie sau alte chestiuni pe care le considera utile.
O alta dintre marile sale mosteniri au fost faimosii razboinici de teracota care au fost ingropati in mormantul lui.
Dinastia Han
Fiul primului imparat s-a dovedit a fi un conducator slab care a castigat in curand vointa rea a poporului sau. Intr-o revolta, un lider taran, Liu Bang, l-a rasturnat si a dat nastere dinastiei Han (206 i.Hr. – 220 d.Hr.), cea mai lunga din perioada imperiala.
Conducatorii Han au inceput comertul cu Occidentul prin Drumul Matasii. In plus, au dezvoltat mestesugurile si agricultura intr-un mod remarcabil.
Momentul de cea mai mare prosperitate a venit odata cu domnia lui Wudi, intre 140 si 85 i.Hr. C., care a reusit sa convietuiasca in pace diferitele grupuri etnice existente.
Dinastia Sui
Dupa cateva secole de declin care au provocat dezintegrarea tarii, dinastia Sui (581 – 618) a reusit sa reunifice China. In perioada in care a domnit, canalele si Marele Zid au fost reconstruite si extinse.
Una dintre lucrarile principale a fost asa-numitul Canal Mare, care lega Huang He de raurile sudice. Datorita acestei constructii, transportul de orez si alimente din sudul spre nordul imperiului s-a imbunatatit remarcabil.
Dinastia Tang
O noua dinastie, Tang, a ajuns la putere in 618 d.Hr. C. Cei aproape 300 de ani de dominatie au devenit o adevarata Epoca de Aur pentru tara.
Capitala imperiului, Changan, a crescut pentru a deveni cel mai mare oras din lume, cu peste un milion de locuitori. Budismul, venit din India, a inceput sa se raspandeasca. In aceasta perioada, poezia, ceramica tricolora, pictura si tiparul de tipar din lemn au avansat la apogeul lor.
Granitele imperiului s-au extins si a existat tot mai mult comert prin Drumul Matasii. Chinezii exportau hartie, portelan si matase in Europa, in timp ce cumparau metale pretioase sau lana.
O rebeliune militara a slabit dinastia in 868. Treisprezece ani mai tarziu, insurectionistii au cucerit capitala, iar guvernatorii provinciilor si-au declarat independenta. Ultimul imparat Tang a fost rasturnat in 907.
Dinastia Yuan
Prima dinastie straina care a condus China a fost Yuan, din Mongolia. In 1206, Genghis Khan a unificat triburile acelei tari si a fondat Imperiul Mongol. Mai tarziu, a inceput o campanie de extindere a teritoriului sau.
Nepotul sau, Kublai Khan, a reusit sa cucereasca China in anii 1370. Una dintre primele sale masuri a fost mutarea capitalei la Dadu, Beijingul de astazi.
In perioada in care a durat aceasta dinastie, din 1279 pana in 1368, a avut loc o importanta dezvoltare tehnologica. Comertul, intre timp, a continuat sa se consolideze. Atunci, de exemplu, Marco Polo a venit in China din Venetia pentru a face comert.
A fost si o perioada stralucitoare pentru arte si stiinte. Au aparut stiluri noi in pictura si scriitori care au ajuns sa aiba mult prestigiu, chiar si in Europa.
Dinastia Ming
Dinastia Yuan a fost foarte slabita cand, in 1368, Zhu Yuanzhang a reusit sa o rastoarne si sa-si instaleze propria dinastie, Ming (1368-1644), la putere.
Zhu Di, fiul lui Zhu Yuanzhang, a ordonat construirea Orasului Interzis si a facut oficial din Beijing capitala sa.
Dinastia Qing
O noua dinastie straina a venit la putere in 1644. In acest caz, au fost manchus din nord-estul Chinei, care dupa cativa ani incercand sa castige puterea au reusit sa infiinteze dinastia Qing (1644 – 1911). In aceasta etapa a fost stabilit teritoriul modern al Chinei.
Doi imparati s-au remarcat mai ales in cadrul acestei dinastii: Kangxi si Qianlong. Potrivit istoricilor, domniile lor au reprezentat doua etape de aur si prosperitate.
Cu toate acestea, sfarsitul acestei dinastii a fost dezastruos pentru China. Interventia puterilor occidentale si razboiul impotriva Japoniei au facut ca tara sa devina un stat semicolonial.
Republica Chineza
O revolutie condusa de Sun Yat-sen in 1911 a pus capat sistemului imperial din China si a stabilit republica. Triumful revolutionar nu a ajuns insa in intreaga tara, ceea ce a dus la izbucnirea unui razboi civil care a durat cateva decenii.
Chineza moderna
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in care China a suferit invazia japoneza, victoria in razboiul civil a armatei comuniste a lui Mao Tse-Dong, in 1949, a dus la intemeierea Republicii Populare Chineze.
Traditii
Antichitatea culturii chineze, precum si dimensiunea mare a tarii si numarul de grupuri etnice care o locuiesc, au dus la existenta unui numar mare de traditii diferite. Unele dintre cele impartasite sunt cele legate de nunti, nasteri sau inmormantari.
Zuo Yuezi
Traditia Zuo Yuezi ar putea fi tradusa ca „a face luna”. Desi este in declin, se mai practica in mediul rural si, desi mai putin, in orasele mari.
Practic consta in a nu lasa femeile care tocmai au avut un copil sa iasa din casa timp de cel putin 30 de zile. Astfel, ei sunt nevoiti sa se odihneasca in acel timp, pana in punctul in care este recomandat sa nu se ridice din pat. De asemenea, nu se vede bine ca se uita pe fereastra sau se uita la televizor.
Traditia chineza a ceaiului
La inceput, ceaiul a fost considerat o metoda de vindecare a unor boli si de a prelungi viata. Chiar si astazi, medicina traditionala chineza continua sa foloseasca diferite tipuri din aceasta bautura pentru a ameliora anumite afectiuni.
De-a lungul timpului, calugarii budisti au introdus consumul de ceai ca ajutor pentru meditatie. Incetul cu incetul, acest obicei a fost adoptat de aristocratie pana cand a devenit foarte popular la curtea imperiala.
In timpul dinastiei Ming au inceput sa se deschida multe ceainarii specializate si bautura a inceput sa fie consumata in toata tara. In cele din urma, a devenit o bautura zilnica pentru locuitorii sai.
Astazi, cultura ceaiului este sacra pentru chinezi. Ceainariile au devenit puncte de intalnire pentru societate.
Anul Nou Chinezesc
Calendarul traditional chinezesc este de natura lunara, asa ca data noului an variaza daca este masurata de calendarul occidental. Sarbatoarea are loc in prima zi a lunii si dureaza cincisprezece zile.
In acele date, traditia spune ca despre copii nu trebuie sa se vorbeasca in trecut sau sa fie pedepsiti. Chinezii cred ca daca un copil plange de Anul Nou, o va face pe tot parcursul anului.
Un alt obicei este de a deschide toate ferestrele si usile casei dupa douasprezece pentru a lasa raul sa iasa. In acest fel, Anul Nou va intra in casa curat de tot raul.
Festivalul Felinarelor
La sfarsitul sarbatorilor de Anul Nou, chinezii sarbatoresc festivalul felinarelor. Luminile stradale se sting si se aprind din nou cu felinare din matase si in forma de animal sau alt obiect.
In timpul festivalului au loc mai multe parade si spectacole. Familiile se aduna sa manance bilute dulci de orez, un aliment care tine familia unita si cu speranta.
Traditii funerare
Rudele defunctului impart monede de ciocolata in timpul inmormantarii. Scopul este sa ne amintim ca viata continua in ciuda mortii unei persoane.
In mod traditional, chinezii nu viziteaza mormintele decedatilor. In schimb, aprind lumanari si lasa fructe in fata fotografiei lor. In plus, se roaga pentru el plecand capetele de trei ori.
O alta traditie in acest domeniu este aceea de a ingropa mortii intr-un loc inalt, niciodata pe pamant.
Obiceiuri
Betisoarele
Obiceiul chinezesc de a manca cu betisoare are propriile reguli bazate pe superstitii stravechi. Astfel, nu trebuie lasate niciodata blocate in pozitie verticala in orez, deoarece este un simbol al mortii.
Cadouri si complimente
Este politicos sa refuzi cadourile de pana la trei ori inainte de a le accepta. Lauda, pe de alta parte, nu este bine primita, deoarece este considerata un semn de vanitate.
Idiosincrazia chineza acorda o mare importanta apartenentei. Exista o regula nescrisa care trebuie respectata: nu jena, critica sau umili pe nimeni in public, deoarece acest lucru il va face sa-si piarda stima de sine.
In plus, nu este obisnuit sa admitem vreo eroare in public. Chinezii tind sa evite confruntarea in orice moment. Chiar si atunci cand sunt suparati, reactia obisnuita este sa zambeasca.
Zi de nastere
Cea mai comuna mancare la sarbatorile de nastere este un castron cu taitei. Acestea trebuie sa fie lungi, deoarece simbolizeaza durata vietii. De fapt, numele acestor taitei in Shaumian, care inseamna „taitei de longevitate”.
Cea mai importanta zi de nastere pentru copiii chinezi este a doua, deoarece chinezii considera ca se nasc cu un an de viata.
Cel mai bun cadou in aceste sarbatori este asa-numitul hongbao, un plic rosu cu bani.
Urari de bun venit si de bun ramas
Cand introduci pe cineva, cel mai obisnuit este sa spui mai intai numele de familie si apoi numele. Pe de alta parte, chinezii nu se intorc cu spatele cand este timpul sa plece, fiind un semn de grosolanie.
Nunti traditionale (hun qi)
Nuntile sunt un alt aspect plin de traditii care duc la obiceiuri sociale. Pentru inceput, mirele trebuie sa viziteze parintii miresei pentru a le aduce cadouri care simbolizeaza bunele sale intentii.
Cand parintii aproba, data este aleasa in functie de calendarul lunar. La fel, se alege si numele primului copil pentru a atrage norocul.
Culoarea predominanta in ceremonie este rosul, care pentru chinezi este un semn de fidelitate, prosperitate si iubire.
Limba
In antichitate, limba scrisa era numita chineza clasica. Acesta a fost folosit de mii de ani, dar era cunoscut doar de intelectuali.
Ratele analfabetismului in China au fost foarte mari pana in secolul al XX-lea. Dupa Miscarea din 4 Mai, chineza vernaculara a predominat, facilitand citirea cetatenilor.
Limbi diferite
In realitate, nu exista o singura limba in China, ci mai degraba o mare varietate de limbi si dialecte regionale.
Mandarina este limba oficiala si se numeste putonghua, „vorbire comuna” in spaniola. Se estimeaza ca este vorbita de aproape 70% din populatie.
Alte limbi importante in cantoneza, in special in sudul tarii. Pe de alta parte, in sud-est si sud-vest predomina Wu, Min, Gan si Hakka.
Tonalitate
Un aspect particular al limbii chineze este importanta tonitatii. Tonul cu care este pronuntat un cuvant il face sa aiba un inteles diferit. De exemplu, cuvantul „ma” poate insemna mama, cal, certa sau canepa si este tonul folosit cel care ii determina semnificatia.
Imbracaminte
Desi influenta occidentala a ajuns la imbracamintea tarii, vesmintele traditionale sunt inca folosite zilnic. Un eveniment care a marcat stilul vestimentar in tara a fost sosirea la putere a Partidului Comunist. Pentru o vreme, noii conducatori au interzis folosirea imbracamintei traditionale, deoarece o considerau burgheza.
In schimb, guvernul a promovat asa-numitul „costum marxist”, care a egalat clasele sociale si genul. Cu toate acestea, aceasta interdictie a fost abrogata ani mai tarziu.
Dintre aspectele specifice vestimentatiei chinezesti se remarca importanta acordata culorii. Astfel, galbenul a fost rezervat imparatilor pana la dinastia Qing. Pe de alta parte, rosul aduce noroc, albul reprezinta doliu si negrul inseamna rau.
Prezent
Marea majoritate a costumelor din cultura chineza provin din epoca dinastiilor. Cu toate acestea, unele dintre ele sunt inca folosite cu anumite ocazii.
Unul dintre ele este Qipao, un costum drept dintr-o singura piesa. Are gatul inchis si fante laterale si este confectionata din matase naturala. Este folosit atat de barbati, cat si de femei.
O alta dintre aceste rochii este hanfu-ul, purtat si de ambele sexe. Aceasta, care a inceput sa fie purtata in timpul dinastiei Han, se caracterizeaza prin maneci largi si consta dintr-o tunica pana la genunchi si o fusta mai ingusta pana la picior.
In cele din urma, changshanul este o imbracaminte exclusiv masculina si este alcatuita dintr-o jacheta si pantaloni. Este foarte comun sa-l folosesti la nunti si sarbatori.
Religie
Cand vorbim despre religie in China, este necesar sa subliniem ca unele dintre credinte sunt mai apropiate de practicile culturale, filozofiile de viata sau sistemele de gandire decat de religii asa cum sunt intelese in Occident.
Inchinarea stramosilor este unul dintre factorii comuni ai majoritatii acestor practici. Cu aceasta, chinezii cred ca obtin binecuvantarea stramosilor si, prin urmare, protectia lor.
Ca si in alte aspecte, in China exista o mare diversitate religioasa. Cu toate acestea, exista trei dintre ele care ies in evidenta peste celelalte: confucianismul, taoismul si budismul. In plus, acestea sunt trei sisteme de credinte neexclusive, asa ca este obisnuit ca fiecare persoana sa-si combine postulatele.
Confucianismul
Autorul acestei doctrine, mai mult filozofic decat religios, a fost Confucius, un filozof care a trait intre secolul al XVI-lea i.Hr. C. si V la. c.
Confucianismul este compus dintr-o serie de norme si principii morale pentru a trai intr-un mod mai obisnuit si in comuniune cu comunitatea.
Conform invataturilor sale, omul nu trebuie lasat singur cu ceea ce vede, ci ar trebui sa priveasca dincolo pentru a gasi frumusetea intrinseca in tot ceea ce exista. In plus, incurajeaza invatarea din experientele de viata.
Taoismul
Taoismul s-a nascut ca o filozofie inspirata din primele religii aparute in China. Acestia practicau venerarea stramosilor si a naturii.
Aceasta religie nu are norme definite, nici ceremonii care trebuie sa fie efectuate in mod obligatoriu. Potrivit creatorului sau, Lao Tzu, trebuie doar sa urmezi Tao si sa te lasi purtat de ritmul natural al lucrurilor.
Budism
Cea mai importanta religie cu cei mai multi adepti din China este budismul. Aceste credinte au aparut in India si au fost adoptate de chinezi cu aproximativ 2.000 de ani in urma.
Atunci un imparat Han a trimis niste oficiali in India pentru a colecta texte budiste pentru studiu. De-a lungul timpului, templele acestei religii au inceput sa se ridice in toata tara.
Muzica
Muzica traditionala interpretata in China difera de muzica occidentala in trei moduri cheie: semnatura de timp, inaltimea si ritmul. In plus, originile sale erau strans legate de sacru.
Muzica si confucianismul
Muzica chineza a fost puternic influentata de invataturile lui Confucius timp de 2.500 de ani. Acest filosof a afirmat ca muzica nu este un divertisment, fara un mijloc de a calma pasiunile si de a asigura armonia.
Aceasta afirmatie era legata de utilizarea muzicii in ritualurile vechii religii chineze care aveau loc la curte. In acest fel, muzicienii nu ar trebui sa compuna gandindu-se la petrecere a timpului liber, ci la purificarea gandurilor.
Instrumente
Clasificarea instrumentelor muzicale traditionale se facea in functie de materialul folosit pentru realizarea lor: metal, piele, piatra, matase, tartacuta, lut, lemn sau bambus.
Unele dintre cele mai utilizate pe scara larga au fost citarele lungi, tevile lui Pan, sheng-ul si flautele. In plus, gongul, tobele sau clapele au fost si ele utilizate pe scara larga. Mai tarziu, din Asia Centrala au venit laute si viori.
Opera chinezeasca
Unul dintre cele mai populare genuri din China este opera. In cele mai vechi timpuri, tema sa provenea din povesti supranaturale sau povesti despre eroi.
Astazi, opera chineza spune adesea povesti despre eroii revolutiei sau despre marile evenimente din trecutul recent.
Gastronomie
Marele teritoriu care alcatuieste China se remarca prin amploarea gastronomiei sale. Fiecare regiune are preparatele si ingredientele sale traditionale.
Bucataria chineza este considerata una dintre cele mai vechi din lume si a primit influente de la alte culturi din apropiere.
Hot pot sau Huo Guo
Cunoscuta sub numele de fondue chinezeasca, Huo Guo este o reteta care isi are originea in Mongolia. Expertii spun ca era deja consumat in timpul dinastiei Tang si astazi exista numeroase variante in toata tara.
Acest fel de mancare este facut cu diferite ingrediente, de la carne la peste, inclusiv legume, taitei si ciuperci. Ingredientele alese se fierb in bulion fierbinte si apoi se amesteca cu diferite sosuri. Oala este asezata in centrul mesei si se tine la cald cu ajutorul unui aragaz.
Dim sum
Desi provine din bucataria cantoneza, dim sum s-a raspandit in toata tara pentru a deveni unul dintre cele mai populare feluri de mancare.
Numele acestei retete poate fi tradus ca „comanda pana cand inima este satisfacuta” sau ca „muscatura”. Se consuma in mod normal dimineata sau dupa-amiaza devreme si se ia in mod obisnuit cu ceai.
Chow mein
Exista sute de variante ale acestei retete a carei baza sunt taitei prajiti. Pe langa acest ingredient, de obicei contine si legume, carne de vita sau pui, fructe de mare sau crustacee.
Rata Peking
Rata Peking este una dintre cele mai populare din toata China. Dupa cum indica si numele, isi are originea in capitala, unde a fost consumat de secole.
Zongzi
Ca si in multe alte parti ale lumii, orezul este unul dintre ingredientele principale din bucataria chineza. Exista nenumarate retete care prezinta aceasta cereala, printre care se remarca zongzi.
Acest fel de mancare este un fel de triunghi de orez lipicios care este umplut cu carne sau fasole si rulat in frunze de bambus. Dupa aceea, se fierbe sau se fierbe. Zongzi este felul principal de mancare in timpul Festivalului Dragon Boat.
Gong Bao sau pui Kung Pao
Aceasta reteta de pui isi are originea in regiunea Sichuan, a carei bucatarie traditionala se caracterizeaza prin picante. Gong Bao nu face exceptie de la aceasta regula, iar felul de mancare include o multime de ardei iute si ardei iute.
Pentru a-l pregati, puiul trebuie marinat si apoi gatit intr-un wok cu un sos de ardei iute si ardei de Sichuan. Carnea se caleste cu legume si alune.
