O farama de Franta in Oceanul Indian a devenit cel mai recent camp de lupta pentru legile privind imigratia. Micuta insula Mayotte este acum un departament sau un comitat al Republicii, ceea ce inseamna, teoretic, ca acolo se aplica aceleasi reguli ca si in Moselle sau Maine-et-Loire, sau oriunde altundeva in Franta.
Dar experienta dificila a teritoriului in ceea ce priveste imigratia in masa impinge guvernul presedintelui Emmanuel Macron sa renunte la principiul francez sacrosant al egalitatii pentru toti.
Vizitand insula in weekend, ministrul de Interne Gerald Darmanin a anuntat ca dreptul automat la cetatenia franceza in virtutea nasterii pe insula urmeaza sa fie anulat.
O schimbare constitutionala in acest sens urmeaza sa fie urmata acum de guvern. In mod esential, sfarsitul „cetateniei locului de nastere” s-ar aplica doar insulei Mayotte – nu si Frantei in ansamblu.
Dar aici se afla frecventa. Din diferite motive, atat stanga cat si dreapta politicii franceze vad reforma ca fiind problematica.
Stanga spune ca este o incalcare a principiului republican de universalitate si deschide usa catre o cetatenie bazata pe originea rasiala.
Dreapta spune ca schimbarea regulilor pentru Mayotte este suficient de corecta, dar este in Franta in ansamblu ca „cetatenia locului de nastere” trebuie abandonata.
Droit du sol – dreptul solului, cunoscut si sub numele de jus soli – este notiunea legala conform careia o persoana nascuta pe teritoriul unei natiuni devine automat cetatean al acelei natiuni. Ideea sa opusa este jus sanguinis – dreptul la sange care confera cetatenia numai copiilor cetatenilor.
Pentru multi, in special cei de stanga, droit du sol este un reper important, confirmand statutul Frantei ca un far al valorilor umaniste.
De fapt, strict vorbind, droit du sol nu este un drept automat in Franta, asa cum este de exemplu in SUA unde un certificat de nastere este suficient pentru a obtine un pasaport. Un copil nascut in Franta din parinti straini trebuie sa solicite cetatenia in adolescenta si apoi sa dovedeasca prezenta continua.
Cu toate acestea, punctul ramane in picioare. Nasterea pe teritoriu deschide calea catre apartenenta la natiune.
Insa evenimentele de la Mayotte arata cum in vremurile moderne presiunile schimbarilor demografice si migratiei in masa determina guvernele sa puna la indoiala ceea ce fusese pana de curand chestiuni de consens.
Mayotte este in prezent prada unui val de nesupunere civila nascut din teama locala de a fi coplesita de straini.
Situata la 70 km (43,5 mile) de una dintre cele mai sarace tari din Africa – insulele Comore – Mayotte are o problema de „ambarcatiune mica” care face ca Marea Britanie, peste Canalul Frantei, sa para slaba prin comparatie.
Sute de oameni ajung saptamanal cu barci din Comore, pe langa care acum exista un numar tot mai mare de solicitanti de azil din regiunea Marilor Lacuri din Africa Centrala.
In spitalele insulei se nasc peste 10.000 de copii in fiecare an – majoritatea mamelor din Comore. Populatia totala a orasului Mayotte este estimata la 300.000 – dar doar jumatate dintre ei poarta pasapoarte franceze.
De la mijlocul lunii ianuarie, „comitetele cetatenesti” au instituit blocaje rutiere in jurul insulei, cerand o represiune impotriva imigratiei si a crimei despre care se spune ca vine cu ea. Din toate nuantele politice din Mayotte vine acelasi strigat: incetati cu droit du sol .
„Daca nu, vom fi in permanenta prizonierii geografiei noastre”, spune Estelle Youssouffa, deputata din Mayotte din blocul independent LIOT din Adunarea Nationala.
„Vom sfarsi prin a primi toata mizeria Comorelor si a Africii – toate pentru ca oamenii din Paris sa-si poata defila marile principii”.
„Dreptul la securitate este, de asemenea, un drept fundamental”, sustine doamna Youssouffa. „Dreptul de a circula liber este un drept fundamental. Dar suntem lipsiti de aceste drepturi – pentru ca violenta este acum atat de grava incat nu mai putem trai normal”.
Ministrul francez de interne spune ca raspunde la apelurile mahorais, asa cum sunt cunoscuti oamenii din Mayotte. El spune ca odata ce dreptul du sol va fi abolit pe insula, naluca va disparea.
In prezent, cele mai multe cereri de regularizare sunt din partea familiilor comorane de bebelusi care sunt nascuti pe Mayotte si, prin urmare, francezi. Cand bebelusii nu mai sunt francezi, se argumenteaza, oamenii nu vor mai veni.
Nimeni nu stie daca este adevarat sau nu.
Pentru stanga, nu cetatenia in sine atrage imigrantii in Mayotte, ci nivelul de trai relativ mai bogat. Si ei avertizeaza ca, cu toate promisiunile guvernamentale contrare, ceea ce se intampla mai intai in Mayotte ar putea fi urmarit prea usor in Franta in ansamblu.
Nimeni nu stie daca este adevarat.
Ceea ce este de netagaduit este ca atat dreapta principala, cat si cea dura din politica franceza vorbesc acum deschis despre incheierea dreptului du sol si in Franta propriu-zisa.
Pentru ei este exact genul de masura de soc pe care o cere criza imigratiei, deoarece cererile de azil au atins un record de 142.500 anul trecut.
Guvernul Macron are nevoie de dreptul politic de a trece prin orice schimbare constitutionala in Mayotte. Ar putea sa-si conditioneze sprijinul de extinderea reformei la Franta in ansamblu?
Sau ar putea ei sa incerce sa blocheze schimbarea constitutionala pe baza faptului ca numai pentru Mayotte este prea restrictiva? Si apoi, la urmatoarele alegeri prezidentiale, urca – spera ei – la putere, promitand un capat la nivel national al dreptului solului?
Lumea se schimba. Este posibil.
