Relatiile lor ar putea fi stranse, strangerile de mana ar fi fost ferme, dar presedintele Volodymyr Zelensky a trebuit sa-si sufle manecile in timpul calatoriei sale in SUA si Canada. Acesta din urma a fost finalul mai usor. Premierul Justin Trudeau a promis ca va sprijini Ucraina „atata timp cat va fi nevoie” impotriva invaziei Rusiei si are sprijin intre partide in acest demers.
Buzunarele Americii sunt mai adanci, dar politica ei este mult mai complicata.
Presedintele Zelensky a asigurat un alt pachet militar de 325 de milioane de dolari (265 de milioane de lire sterline) de la Casa Alba, dar nu a fost marele 24 de miliarde de dolari la care spera.
Acea propunere este blocata in Congres intr-un dezacord asupra bugetelor.
Nici greutatile nu se opresc aici.
Pe langa omologul sau Joe Biden, liderul Ucrainei a avut si intalniri cu politicieni republicani care se lupta sa tina sub control scepticismul tot mai mare din partidul lor.
„Protejam lumea liberala, asta ar trebui sa rezoneze cu republicanii”, imi spune un consilier guvernamental din Kiev.
„A fost mai dificil cand a inceput razboiul, pentru ca a fost haos”, spune el.
“Acum putem fi mai specifici cu cererile noastre, deoarece stim ce au aliatii nostri si unde le depoziteaza. Presedintele nostru ar putea fi ministrul apararii intr-o serie de tari!”
Vai de Kiev, nu este, iar provocarile politice cresc.
“De ce ar trebui Ucraina sa primeasca in continuare un cec in alb? Cum arata o victorie?”
Acestea sunt ambele intrebari la care liderul ucrainean a incercat sa raspunda pe scena mondiala.
Si acesta este motivul pentru care acum pare sa faca mai multe negocieri decat sa faca campanie – doar pentru a face ca ajutorul occidental sa vina.
O interdictie poloneza a importurilor ucrainene a facut ca presedintele Zelensky sa acuze indirect Varsovia ca „ajuta Rusia”.
Sa presupunem ca asta a mers foarte rau in Polonia, presedintele Andrzej Duda descriind Ucraina drept o „persoana care se ineaca, care te-ar putea dobori cu ea”.
Situatia s-a degenerat de atunci.
Chiar si pentru un lider experimentat din timpul razboiului, acestea sunt vremuri diplomatice dificile.
Alegerile viitoare din tarile partenere, cum ar fi Polonia, Slovacia si SUA, tulbura imaginea. Unii candidati acorda prioritate problemelor interne in detrimentul sprijinului militar pentru Ucraina.
„Nevoia de a echilibra ajutorul militar cu satisfactia alegatorilor face lucrurile cu adevarat complicate”, explica Serhiy Gerasymchuk de la grupul de reflectie pentru politica externa ucraineana Prism.
„Ucraina trebuie sa puna in balanta promovarea intereselor sale, folosind toate instrumentele posibile, tinand cont de situatiile din tarile partenere si din UE. Este o provocare”.
Acestea sunt genul de cicluri democratice pentru care liderul rus Vladimir Putin nu trebuie sa-si faca griji.
Acesta este motivul pentru care Kievul incearca sa infatiseze acest razboi ca pe o lupta nu numai pentru suveranitatea sa, ci si pentru democratia insasi.
„Latura morala a acestui razboi este uriasa”, spune consilierul.
Dupa caderea Uniunii Sovietice, Ucraina, Rusia, SUA si Marea Britanie au convenit asupra Memorandumului de la Budapesta din 1994.
Ucraina a predat Rusiei armele nucleare sovietice ramase pe pamantul sau, in schimbul unui angajament ca integritatea sa teritoriala va fi respectata si aparata de celelalte tari care au semnat.
Noua ani de agresiune rusa au facut ca acest acord sa para aici o promisiune incalcata.
Kievul incearca, de asemenea, sa faca un joc mai lung, incercand sa se implice mai bine cu tari precum Brazilia si Africa de Sud, care au fost apatice fata de invazia Rusiei.
Este o strategie care nu a adus rezultate imediate.
„Este adevarat ca suntem dependenti de succesul din prima linie”, spune consilierul guvernului ucrainean.
El sustine ca mass-media a simplificat prea mult contraofensiva Ucrainei concentrandu-se prea mult pe teatrul de front, unde castigurile au fost marginale, si mai putin pe succesele substantiale ale loviturilor cu rachete in Crimeea si tintirea navelor de razboi rusesti.
Ucraina a sustinut intotdeauna ca „nu va fi grabita” in contraofensiva sa.
Cu politica acestui razboi din ce in ce mai legata de lupte, acest lucru este testat mai mult ca niciodata.
