Exista diferite tipuri de romane, precum si diferite moduri de a le clasifica. Una dintre cele mai vechi moduri de clasificare a genurilor de creatie scrisa este in functie de piata catre care este indreptata. In consecinta, romanele ar putea fi impartite in doua mari grupe: cele destinate producerii de bani (comerciale) si cele de origine pur artistica (literare).
Cu toate acestea, criteriile de clasificare bazate pe aspectul comercial sunt destul de conventionale, intrucat un roman poate fi literar si comercial in acelasi timp. De fapt, aspectul crucial in orele de roman literar este natura intrigii lor. Adica, daca se bazeaza pe evenimente adevarate sau pe toata parte din imaginatia autorului (sau pe o combinatie a ambelor).
Limbajul folosit determina subgenul romanului literar
Resursele folosite de narator sunt cheile cele mai relevante in clasificarea creatiei literare. Prin urmare, formele de exprimare reprezinta „semnatura individuala” a fiecarui scriitor pentru a ajunge la cititor, a le determina autenticitatea. Limbajul folosit trebuie sa fie eficient in transmiterea intentiei sau sentimentelor autorului.
In caz contrar, investigatiile efectuate (daca exista) in jurul temei discutate se pierd in mijlocul lecturii. De exemplu: un roman istoric foarte bine documentat isi poate pierde sensul sau capata semnificatie doar datorita naratiunii create. In mod similar, o creatie 100% fictiune poate parea complet demna de incredere daca scriitorul reuseste sa ajunga in mintea cititorilor lor.
Romane realiste
Scopul romanelor realiste este de a arata evenimentele narate intr-un mod foarte asemanator cu realitatea. In general, infatiseaza personaje de integritate sau caracter puternic in mijlocul situatiilor cotidiene intr-un mediu cu probleme sociale reale. Prin urmare, mediul social este extrapolat cat mai fidel posibil.
Aceste aspecte sunt pe deplin palpabile in lucrari precum To Kill a Mockingbird (1960) de Harper Lee. In acest clasic al literaturii anglo-saxone, autoarea s-a inspirat din propria familie, vecini si un eveniment petrecut in comunitatea ei pe cand avea 10 ani. Alte titluri cunoscute ale acestui subgen sunt:
- Madame Bovary (1856) de Gustave Flaubert.
- Anna Karenina (1877) de Lev Tolstoi.
- Orasul si cainii (1963) de Mario Vargas Llosa.
Romane epistolare
Dupa cum indica numele, in acest gen de roman argumentul este povestit prin mesaje scrise cu caracter personal. Adica prin scrisori, telegrame sau jurnale private, asadar, participarea naratorului emuleaza in cititor un sentiment de autobiografie. Printre cele mai recente publicatii, The Perks of Being Invisible (1999) de Stephen Chbosky este foarte reprezentativa pentru acest subgen.
Avantajele de a fi Wallflower il urmareste pe Charlie, in varsta de 15 ani, pe cale sa inceapa primul an de liceu la o noua scoala. Anxietatea lui este enorma din cauza sinuciderii celui mai bun prieten al sau (Michael) cu o luna inainte si a matusii sale Helen cand avea 7 ani. Din acest motiv, incepe sa scrie scrisori (fara niciun expeditor in special) cu scopul de a incerca sa inteleaga mai bine mediul sau si pe sine.
Alte carti de roman epistolar universal sunt:
- Legaturile periculoase (1782) de Choderlos de Laclos
- Daddy Longlegs (1912) de Jean Webster.
Romane istorice
Romanele istorice sunt creatii literare a caror intriga se invarte in jurul unui eveniment real din trecut de semnificatie sociala si/sau politica. La randul sau, acest subgen este impartit intr-un roman istoric iluzionist si un roman istoric anti-iluzionist. In prima subcategorie autorul include personaje inventate in mijlocul unui eveniment real. Aceste caracteristici sunt evidente in carti precum El nombre de la rosa (1980) de U. Eco.
Aceasta carte relateaza investigatia de catre William de Baskerville si (discipolul sau) Adso din Melk asupra unei serii de crime intr-o manastire din nordul Italiei in timpul secolului al XIV-lea. In al doilea caz, scriitorul are o pozitie mult mai subiectiva prin modificarea (la discretia sa) vietile oamenilor reali din naratiunea sa. Alte lucrari legendare ale romanului istoric sunt:
- Sinuhe, Egipteanul (1945) de Mika Waltari.
- Absalom! Absalom! (1926) de William Faulkner.
Romane autobiografic
Sunt cei cu povesti legate de diverse momente relevante din viata scriitorului, precum realizari, dezamagiri, suferinte, traume, dragoste… Din acest motiv, naratorul denota o pozitie introspectiva. Una dintre cele mai celeroase lucrari ale acestui subgen este Great Expectations (1860) de Charles Dickens. In care, autorul amesteca mediul romanului cu multe dintre propriile sale experiente personale.
Romane de formare
Sunt lucrari scrise axate pe dezvoltarea emotionala si/sau psihologica a protagonistilor lor. De regula, romanele de formare sunt compuse din: initiere, pelerinaj si evolutie. La fel, ei pot povesti o anumita etapa sau intreaga viata a protagonistului. Doua titluri emblematice din aceasta subcategorie sunt How a Girl is Made (2014) de Caitlin Moran si The Catcher in the Rye (1956) de JD Salinger.
Romane stiintifico-fantastice
Sunt romane care se bazeaza pe dezvoltarea tehnologica pentru a propune scenarii alternative la realitatea lumii de astazi. In consecinta, abordarile lor predictive trebuie intotdeauna justificate din punctul de vedere al metodei stiintifice. Cea mai frecventa tema in science fiction este defectele umanitatii si consecintele cauzate de astfel de defecte.
Acest tip de complot este clar in lucrari precum Calatorie in centrul Pamantului (1864) de Jules Verne sau The Female Man (1975) de Joanna Russ. Pe de alta parte, Razboiul lumilor (1898) al lui HG Wells a marcat inceputul popularelor romane fictive cu tematica extraterestra. La fel, acest tip de publicatie despre invaziile extraterestre orienteaza o parte a analizei sale in mizerile speciei umane.
Romane distopice
Romanele distopice sunt, de asemenea, considerate o ramura a romanelor stiintifico-fantastice. Ei prezinta o societate futurista cu o infatisare perfecta… dar cu mari neajunsuri subiacente, care provoaca nemultumiri —intelepti— printre unii dintre cetatenii sai. Printre cele mai recente si populare exemple ale acestui gen se numara trilogia The Hunger Games de Suzanne Collins.
Un clasic al acestui subgen este 1984 (1949) al lui George Orwell . Descrie o societate londoneza in viitorul apropiat, cand a fost publicata. Unde locuitorii sai instrainati ar fi organizati in doua ierarhii: unii dicteaza regulile, iar altii se supun datorita lemnului lor razvratit. Un alt titlu de roman distopic binecunoscut astazi este Povestea servitoarei (1985) de Margaret Atwood.
Romane utopice
Romanele utopice prezinta civilizatii cu adevarat perfecte. Termenul „utopie” a fost inventat de Thomas Moore din cuvintele grecesti „u” si „topos”, care se traduc prin „nicaieri”. Unul dintre cele mai vechi titluri de romane utopice este New Atlantis (1626) de Francis Bacon. Povesteste sosirea protagonistului in Bensalem, un teritoriu mitic unde cei mai buni cetateni ai sai sunt dedicati imbunatatirii societatii.
Prin „metoda baconiana de inductie”, acesti „intelepti” cauta sa inteleaga si sa cucereasca elementele naturale pentru a optimiza calitatea vietii pentru toti. Alte exemple clasice de romane utopice sunt The Island (1962) de Aldous Huxley si Ecotopia (1975) de Ernest Callenbach .
Romane fantastice
Sunt lucrari scrise bazate pe lumi magice imaginare, prin urmare, vrajitorii, zanele sunt frecvente si pot include figuri mitologice luate in mod arbitrar. Marile sage de difuzare mondiala pe marele ecran apartin acestui subgen, printre care:
- Harry Potter JK Rowling.
- Stapanul Inelelor de JR Tolkien.
- Narnia de C.S. Lewis.
Romane politiste
Sunt romane in care personajul principal este (sau a fost) un membru al politiei cu un complot centrat pe o ancheta a criminalitatii. Desigur, este imposibil sa vorbim despre romane politiste fara a mentiona iconicul Inspector Poirot creat de Agatha Christie pentru multe dintre cartile sale. Alte serii universale ale subgenului sunt:
- Cartile Perry Mason de Erle Stanley Gardner.
- Povestile lui Sir Arthur Conan Doyle cu Sherlock Holmes si John Watson.
Romane pulp fiction
Sunt considerate un produs comercial (creat pentru consumul in masa de texte) in randul publicatiilor de politie si science fiction. Un clasic al romanelor pulp fiction este Tarzan and the Apes (1912) de Edgar Rice Burroughs; unul dintre cele mai bine vandute romane din istorie. O alta lucrare cu repercusiuni similare a fost The Curse of Capistrano (1919) de Johnston McCulley (cu El Zorro in rol principal).
Romane de groaza
Romanele de groaza povestesc incidente tulburatoare care au scopul de a insufla frica in cititori. Stephen King cu The Shining (1977) a marcat o piatra de hotar in aceasta subcategorie. Potrivit autorului insusi, titlul a fost inspirat din pasajul „We all shine on…” din piesa Instant Karma a lui John Lennon . A fost prima carte cartonata cel mai bine vanduta din istorie (in engleza).
Romane de mister
Este un subgen strans legat de romanul politist. Este important sa punem urmatoarele in perspectiva: toate romanele politiste apartin subcategoriei de mister, dar nu toate romanele de mister sunt realizate de detectivi. Aceste premise sunt clare in lucrari precum Numele trandafirului de Umberto Eco (este tot un roman istoric) si Fata din tren (2015) de Paula Hawkins.
Romane gotice
Romanele gotice sunt opere care includ elemente supranaturale, infricosatoare si/sau misterioase. Tema se invarte de obicei in jurul mortii, a perisabilului si a inevitabilitatii nenorocirii. Un element frecvent in decor sunt castelele vechi, cladirile deteriorate (biserici sau temple in ruina) si casele bantuite.
Printre cele mai cunoscute titluri din aceasta subcategorie se numara:
- Calugarul (1796) de Matthew G. Lewis.
- Frankenstein sau Prometeuul modern (1818) de Mary Shelley.
- Dracula (1897) de Bram Stoker.
Romane cowboy
Western – urile sunt opere plasate in vestul indepartat al Statelor Unite (in perioada post-razboi civil). Pe langa disputele tipice de cowboy, acestea includ in general teme ale indienilor nativi americani care lupta cu colonisti. Argumentele despre justitia locala si greutatile traite in fermele de cowboy la sfarsitul secolului al XIX-lea sunt, de asemenea, comune.
Printre marii clasici ai romanelor de cowboy, ei pot fi numiti:
- Virginianul (1902) de Owen Wister.
- The Heart of the West (1907) si povestirile Arizona Nights de Stewart Edward White.
Romane picaresce
Aceasta clasa de romane are protagonisti neconventionali (anti-erou sau anti-eroina), histrionici, predispusi la incalcarea regulilor comportamentului social. In acelasi mod, personajele sale sunt aproape intotdeauna viclene sau necinstite, usor implicate in obiceiuri vicioase. Romanul picaresc a aparut in timpul asa-numitei epoci spaniole de aur, cu El lazarillo de Tormes (1564) considerat primul de acest gen.
Cu toate acestea, operele lui Mateo Aleman au fost cele care au raspandit genul, caracterizat prin atitudinea sa critica fata de formalitatile tipice timpului sau (secolul al XVI-lea). Desi romanele picaresc pot induce un fel de reflectie morala, acesta nu este obiectivul principal. Probabil cel mai cunoscut roman picaresc clasic al tuturor timpurilor este El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha (1605), de Cervantes.
Romane satirice
Sunt romane ale unor autori care folosesc ridicolul ca resursa nevralgica pentru a provoca reflectie in cititor sau cel putin a genera indoiala. Acest tip de reactie urmareste sa propuna o solutie alternativa in jurul unei situatii specifice (problematice sau tulburatoare). Cateva exemple ale acestui subgen sunt Ferma de animale a lui George Orwell si Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain .
Romane alegorice
Dupa cum sugereaza si numele, romanele alegorice au un complot dezvoltat pentru a se referi la un alt eveniment (care poate fi real) sau situatie. Prin urmare, limbajul folosit este incarcat cu o simbologie care urmareste sa genereze intrebari morale, religioase, politice si/sau sociale. Printre operele de romane alegorice, se poate numi Lordul mustelor (1954) de William Golding.
Cartea lui Golding contine un mesaj puternic de critica sociala. Unde rautatea umana este reprezentata de Beelzebub, o figura mitologica filistena (adoptata mai tarziu de iconografia crestina). Un alt exemplu de roman alegoric este seria Cronicilor din Narnia de CS Lewis (din cauza speculatiilor sale religioase). La fel ca Animal Farm de Orwell pentru reflectia sa asupra unei revolte sociopolitice).